Noaptea de 24 aprilie 2025 a devenit încă o mărturie puternică a faptului că declarațiile Kremlinului de pregătire pentru pace ascund acțiuni complet opuse.
Peste 200 de ținte aeriene, inclusiv rachete balistice și de croazieră Kalibr, drone kamikaze și rachete aer-aer dirijate, au fost lansate în orașele ucrainene la doar câteva ore după întâlnirile diplomatice dintre consilierii SUA, UE și ucraineni. Tocmai în momentul în care lumea spera din nou la un progres cel puțin către un armistițiu, Rusia și-a demonstrat adevărata față a „diplomației”.
Atacurile de la Kiev, Harkov, Dnepr, Jitomir și alte regiuni nu au fost întâmplătoare – a fost un semnal clar. Un semnal nu numai pentru Ucraina, ci și pentru Occident: Putin nu va opri războiul. Strategia lui principală este să obișnuiască lumea cu teroarea, să facă atacurile masive parte din agenda obișnuită de știri. Și, în același timp, prin fluxuri de dezinformare, „inițiative de pace” și manevre diplomatice, impun o narațiune că Ucraina este cea care se presupune că nu dorește pacea.
Teza despre „nedorința Ucrainei de a face pace” a fost preluată activ de Donald Trump, care în declarațiile sale recente acuză partea ucraineană de prelungirea războiului. Cu toate acestea, o astfel de retorică este periculoasă nu numai pentru că distrage atenția de la agresorul real, ci pune sub semnul întrebării însăși ideea de sprijin internațional pentru Ucraina.
Cu toate acestea, atacul nocturn din 24 aprilie este și răspunsul Kremlinului la astfel de declarații. Arată că, chiar dacă Ucraina acceptă mâine o încetare temporară a focului sau își retrage trupele din propriile regiuni, Rusia nu își va opri agresiunea. Pentru ea, pacea este predarea victimei. Iar compromisul este o slăbiciune care trebuie exploatată.
Un atac masiv folosind arme de înaltă tehnologie nu este o reacție la o amenințare sau un răspuns la acțiunile Ucrainei, ci un act de intimidare deliberat și calculat. Rusia vizează în mod deliberat zone rezidențiale, spitale și centrale electrice. Aceasta nu este o strategie de război – este terorism. Și fiecare rachetă care lovește o casă în care dorm copiii este dovada că Kremlinul nu vede limite în atingerea obiectivelor sale.
Și atâta timp cât liderii lumii caută compromisuri cu cei care nu recunosc nicio regulă, pacea va rămâne o iluzie. Adevărata cale către pace nu este dialogul cu un agresor care continuă să tragă, ci unirea forțelor pentru a lupta cu el. La urma urmei, fiecare încercare de a găsi un „mijloc de aur” la Kremlin îi oferă doar un nou motiv pentru a apăsa pe trăgaci.
Poziția Ucrainei în acest context rămâne clară: fără concesii în problema integrității teritoriale. La urma urmei, o concesie nu înseamnă sfârșitul războiului – înseamnă amânarea lui până la o nouă etapă și mai sângeroasă. Și cu cât lumea vacilează mai mult între presiune și liniște, cu atât este mai mare probabilitatea ca următoarea țintă a Rusiei să nu fie Kievul, ci Bruxelles-ul sau Berlinul.
Astfel, atacul cu drone și rachete Kalibr nu este un „răspuns la acțiunile Ucrainei” și nu un „obstacol în calea păcii”. Aceasta este însăși esența politicii rusești: o demonstrație de forță, desconsiderare față de viața umană și o provocare nespusă la adresa lumii civilizate. Aceasta înseamnă că acesta este un alt memento că adevărata pace este posibilă numai atunci când teroristul este oprit, nu este auzit.
