Schimbarea bruscă a poziției lui Donald Trump față de Ucraina a fost o surpriză nu doar pentru scena politică americană, ci și pentru Kremlin. La doar câteva zile după ce Pentagonul a anunțat oficial suspendarea livrărilor unor arme cheie către Kiev, fostul președinte al SUA nu doar că a anulat această decizie, ci a și inițiat trimiterea de armament suplimentar — inclusiv rachete pentru sistemele antiaeriene Patriot și, posibil, o nouă lansatoare. Ce stă în spatele acestei schimbări de direcție? Și înseamnă asta o schimbare totală a strategiei lui Trump față de războiul din Europa?
Potrivit presei americane, decizia Pentagonului de a opri livrările de arme de înaltă precizie — inclusiv mijloace antiaeriene — a fost percepută ca o încercare de presiune diplomatică asupra Moscovei. Conform Newsweek, această decizie a precedat apelul așteptat al lui Trump către Putin și a fost văzută ca un „gest de bunăvoință” din partea SUA. Analiștii consideră, de asemenea, că suspendarea livrărilor a fost o concesie deliberată a Casei Albe, în încercarea de a convinge Kremlinul să accepte un armistițiu temporar.
Însă Vladimir Putin, după cum s-a văzut din evoluția ulterioară a evenimentelor, a interpretat acest gest ca pe un semn de slăbiciune. Ca răspuns, au urmat noi lovituri asupra infrastructurii critice a Ucrainei, inclusiv asupra obiectivelor energetice, dar și declarații privind hotărârea Rusiei de a merge până la capăt. Această abordare — atacuri în contextul concesiilor — a fost picătura care a umplut paharul pentru Trump.
Reacția lui Donald Trump a fost rapidă. Schimbarea bruscă a fost, în primul rând, legată de dorința lui de a-și păstra imaginea de lider global capabil să pună presiune pe orice adversar. Eșecul în fața lui Putin nu a fost doar o greșeală tactică diplomatică, ci o lovitură pentru autoritatea personală a lui Trump. Probabil că el spera că câteva apeluri telefonice, gesturi de bunăvoință și ultimatumuri vor fi suficiente pentru a „îngheța” războiul. Dar partea rusă a acționat altfel.
În prezent, experții consideră că Trump a realizat că, fără un sprijin concret pentru Kiev, își pierde nu doar influența externă, ci și susținerea internă, mai ales în rândul republicanilor preocupați de frânarea Rusiei.
Expertul Peter Ruff de la Hudson Institute numește acțiunile lui Trump mai degrabă o „corecție procedurală” decât o strategie nouă. El subliniază că decizia Pentagonului a fost posibil luată fără o coordonare suficientă cu administrația președintelui. Astfel, intervenția lui Trump a părut mai mult o demonstrație de control asupra situației — nimic mai mult. Totuși, consecințele sunt mult mai ample.
Analistul Vuk Vuksanovic de la Școala Economică din Londra observă că însăși revenirea lui Trump la livrările de arme indică o reevaluare a iluziilor anterioare. Dacă la început spera la un compromis rapid cu Moscova, acum devine clar că Putin nu are intenția să cedeze. Orice pauză este văzută de Kremlin ca o oportunitate de a crește presiunea și de a mobiliza forțe suplimentare pentru ofensivă.
CNN concluzionează că, în ciuda criticilor aduse lui Zelenski și a încercărilor de dialog cu Putin, Trump a ajuns, în cele din urmă, în aceeași poziție cu Joe Biden. El reia armarea Ucrainei, pentru ca aceasta să-și poată apăra orașele și infrastructura critică. Acesta nu este doar un pas tactic, ci o recunoaștere a faptului că fără un răspuns dur, Rusia va continua să crească miza.
Între timp, Moscova adună trupe noi, diplomația este blocată, iar Ucraina rămâne în centrul confruntării globale — între așteptările înșelate ale SUA și agresiunea Kremlinului.
Frontul ucrainean de azi este mai mult decât un episod într-un conflict geopolitic. Este punctul în care se decide leadership-ul global al SUA. Dacă Washingtonul se retrage, acesta va fi un semnal de slăbiciune pentru întreaga lume. China, Iran și Coreea de Nord urmăresc atent cum se comportă America într-un război prelungit. Retragerea este o invitație la noi conflicte.
Se pare că Donald Trump a înțeles acest lucru. Decizia lui poate să nu fie o strategie bine gândită pe termen lung, ci o reacție emoțională la eșecul negocierilor. Dar, oricum ar fi, el revine la sprijinul pentru Kiev. Nu din dragoste pentru Ucraina, ci din teama de a nu pierde influența — și fața.
În ciuda ezitărilor Occidentului, Ucraina continuă să lupte — pentru ea însăși, pentru Europa și pentru încrederea în lumea occidentală. În acest război nu există „neutri”, iar chiar și Trump este acum nevoit să recunoască acest lucru. Revenirea sa la ajutorul militar este o recunoaștere că adevăratele războaie se câștigă nu cu vorbe, ci cu hotărâre.
Iar Ucraina este astăzi singura țară care a dovedit că are această hotărâre.
Imagine: Donald Trump, sursă
