În ajunul alegerilor parlamentare din Moldova, programate pentru septembrie 2025, țara s-a trezit în epicentrul luptei pentru alegerea sa geopolitică. În timp ce forțele pro-ruse pierd teren electoral, Kremlinul își activează pârghiile indirecte de influență. Unul dintre instrumentele-cheie este Biserica Ortodoxă Rusă (BORu), care, prin Mitropolia Chișinăului, nu doar propagă mesaje pro-ruse, dar și încearcă să modeleze simpatiile politice ale societății moldovenești.
La 12 septembrie, purtătoarea de cuvânt a MAE al Rusiei, Maria Zaharova, a organizat un briefing special dedicat BORu în Moldova, respingând „acuzațiile Chișinăului” privind încercările structurilor bisericești de a influența desfășurarea alegerilor. Totuși, însăși atenția acordată acestui subiect de o figură atât de vizibilă sugerează că problema este reală. Mai mult, Zaharova a apărat public pe arhiepiscopul Marchel, un cunoscut susținător al apropierii de Rusia, pe care autoritățile moldovene nu l-au lăsat să părăsească țara. Diplomatul rus a numit acest pas „scandalos” și a cerut structurilor internaționale „să dea o evaluare” acțiunilor Chișinăului.
Între timp, arhiepiscopul Marchel a devenit de multă vreme în Moldova un purtător de cuvânt al mesajelor anti-europene și anti-românești, răspândind discursul urii și susținând deschis partidele pro-ruse. Aceasta confirmă că BORu joacă mai degrabă rolul unui instrument politic integrat în strategia Kremlinului decât al unei instituții religioase.
Analiștii și reprezentanții autorităților de la Chișinău subliniază: în timpul slujbelor, preoții Patriarhiei Moscovei transmit narațiuni pro-ruse, discreditează integrarea europeană și, de facto, fac campanie pentru partidele pro-ruse. Aceste forțe, deși în scădere în sondaje, încearcă să compenseze pierderea sprijinului prin utilizarea audienței bisericești. Comisia Electorală Centrală a Moldovei a avertizat oficial confesiunile să nu intervină în procesul electoral, iar UE și-a exprimat îngrijorarea cu privire la amploarea campaniilor de dezinformare.
Influența BORu este susținută și de fluxuri financiare. Prin intermediul structurilor legate de oligarhi ruși precum Konstantin Malofeev și de oameni de afaceri moldoveni pro-ruși precum Ilan Șor, în țară ajung sume considerabile. Acestea sunt direcționate către sprijinirea partidelor pro-ruse, organizarea protestelor și alimentarea sentimentelor anti-occidentale. Totul creează impresia că Moscova încearcă să folosească biserica drept canal legalizat de ingerință politică.
La fel de important este și obiectivul strategic: prin Mitropolia Chișinăului, Moscova blochează orice tentativă de apropiere spirituală a Moldovei de România, care ar putea însemna o integrare mai puternică a țării în spațiul european. Nu întâmplător, mitropolitul Vladimir acuză direct BORu că încearcă să „înghită Moldova în străina «lume rusă»”, ceea ce contravine rădăcinilor latine ale poporului moldovenesc.
În paralel, într-un context mai larg, Budapesta joacă rolul unui alt aliat al Moscovei în UE, blocând deciziile privind ajutorul pentru Ucraina și sancțiunile împotriva Rusiei. Ungaria a înghețat deja alocarea a 6,6 miliarde de euro din Fondul European pentru Pace, iar legăturile sale energetice cu Rusia provoacă tot mai multe critici din partea SUA și Bruxelles-ului.
Astfel, Moldova devine câmpul de luptă nu doar al proceselor politice, ci și al strategiilor spirituale și informaționale ale Kremlinului. Utilizarea BORu ca „cal troian” în societatea moldovenească face parte dintr-o operațiune complexă ce combină religia, banii, mass-media și politica. Însă, spre deosebire de ciclurile electorale anterioare, tot mai mulți cetățeni conștientizează adevărata funcție a bisericii aflate sub Patriarhia Moscovei. Acest fapt creează un risc pentru Kremlin: în loc să fie un instrument de mobilizare a electoratului pro-rus, BORu ar putea deveni simbolul ingerinței externe, îndepărtând votanții de agenții săi de influență.
