În primăvara anului 2025, spațiul mediatic a fost zguduit de o știre cu potențial exploziv pentru relațiile diplomatice: serviciile speciale ucrainene au descoperit o rețea de agenți ai serviciului de informații ungar care activa pe teritoriul Ucrainei. Începând din 2021, agenții KNBSZ colectau informații sensibile — în special privind pozițiile sistemelor de apărare antiaeriană ale Ucrainei și dislocarea unităților militare în regiunea Transcarpatia. De asemenea, aceștia monitorizau starea de spirit a populației locale, mai ales în contextul unui posibil „desfășurări de forțe de menținere a păcii”, transmite sursa.
Ultimul episod documentat datează din 25 martie 2025. Partea ucraineană deține dovezi incontestabile — de la materiale foto și video, până la analiza datelor telefonice ale suspecților.
În loc de dezmințiri — jocul de-a „victima”
Reacția Ungariei nu a fost doar neașteptată — ci demonstrativ evazivă. În loc să promită o anchetă sau să verifice faptele, oficialii de la Budapesta au lansat un atac informațional. Declarațiile oficialilor, inclusiv ale secretarului de stat Zoltán Kovács și ale ministrului de externe Péter Szijjártó, s-au redus la acuzații: Ucraina s-ar amesteca în treburile interne ale Ungariei, ar încerca să impună un „regim marionetă” și să „sifoneze banii ungurilor spre Kiev”.
Această tactică nu este nouă — este o schemă clasică de deturnare informațională. Când nu poți nega faptele, cel mai simplu este să muți atenția publicului asupra unui complot extern. Sună spectaculos, prinde bine la publicul intern — și nu necesită explicații.
Amnezie politică: când uită de propriile acțiuni
Ceea ce face situația deosebit de cinică este faptul că Ungaria însăși, de ani de zile, se amestecă în treburile Ucrainei. Finanțarea sistematică a formațiunilor politice pro-ungare, propaganda pentru autonomie în Transcarpatia, crearea de tensiuni etnice — toate acestea sunt deja bine cunoscute. Adăugăm aici distribuirea în masă a pașapoartelor ungare, expusă încă din 2018 — și devine clar că Budapesta a renunțat de mult la regulile bunei vecinătăți.
Iar acum, când Ucraina aduce dovezi concrete ale activităților ostile de spionaj, partea ungară adoptă postura de victimă. Kievul este acuzat că s-ar implica în alegerile din 2026, sugerând că sprijinul pentru partidul de opoziție „Tisa” nu ar veni de la cetățeni, ci de la serviciile speciale ucrainene.
Dușmanul ideal — opoziția
Pe fondul scandalului în creștere, regimul lui Viktor Orbán folosește situația pentru a justifica represiuni interne. Popularitatea „Tisa” este în creștere — și imediat este asociată cu influența ucraineană. Aceasta permite marginalizarea opoziției și etichetarea ei drept „trădători”. Logica este simplă și eficientă: „cine nu e cu Orbán, e agentul Kievului”.
O asemenea strategie a fricii a devenit de mult parte din arsenalul politic al guvernului ungar. Sub lozinci de „neutralitate” și „pacifism”, Budapesta blochează ajutorul pentru Ucraina, refuză livrările de arme și retransmite narațiunile pro-ruse în UE. Totul — sub masca unei retorici pașnice, care în realitate ascunde susținerea indirectă a Kremlinului.
Ce a arătat cu adevărat scandalul de spionaj
Dezvăluirea rețelei de spionaj ungare a arătat adevăratele priorități ale Budapestei. Lipsa de respect față de suveranitatea vecinului. Folosirea spionajului ca instrument politic. Refuzul dialogului transparent. Miza pusă pe intimidare și mobilizare internă prin construirea unui „dușman extern”.
În loc de explicații — teorii ale conspirației. În loc de parteneriat — control și manipulare. În loc de Europa — model autoritar de guvernare.
Astăzi, Ungaria încearcă să joace rolul unui stat independent și pașnic, dar în realitate se comportă ca o structură politică integrată într-un sistem de presiune externă, unde frica și minciuna contează mai mult decât dialogul și responsabilitatea.
