Demisia lui Dmitri Cozak, înregistrată pe 18 septembrie 2025, nu reprezintă doar o nouă rotație de cadre în vârful Kremlinului. Este un semnal: Moscova schimbă managementul influenței în spațiul „post-sovietic” și ajustează instrumentele de presiune asupra direcțiilor critice, în special asupra Moldovei. Oficial, Kremlinul a prezentat plecarea lui Cozak drept „la cerere proprie”, însă cronologia ultimelor luni arată clar că rolul său de curator al regiunii și-a pierdut eficiența. În spatele acestui fapt stă nu doar un eșec personal, ci și o reconstrucție strategică a abordărilor.
Cozak a fost un manager practic al „diplomației resurselor”: acorduri de culise, rețele de intermediari, finanțarea structurilor proruse și lucrul „în liniște” cu elitele. Totuși, în Moldova — la fel ca în Ucraina sau în Caucazul de Sud — această abordare se lovea tot mai des de opoziție pregătită: dezvăluirea schemelor, activitatea analiștilor și rezistența publică reduceau la minimum efectul instrumentelor subterane. Rezultatul: Kremlinul caută un management mai dur, centralizat, în locul schemelor „soft”.
Concentrarea funcțiilor de curatori tot mai mult în jurul lui Serghei Kirienko schimbă caracterul operațiunilor. Kirienko combină instrumentele politice interne cu „exportul” de tehnologii — de la mobilizarea rețelelor până la proceduri electorale fin reglate. Aceasta înseamnă trecerea de la acorduri flexibile la scenarii cu un grad ridicat de control centralizat, KPI-uri și „proiecte” stricte, unde contează nu brandul, ci controlul numărării voturilor și reacția rapidă la riscuri.
De ce Moldova este un punct-cheie? Alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025 reprezintă o fereastră critică pentru Moscova: înfrângerea forțelor proruse de la Chișinău va slăbi serios pârghiile rusești în regiunea Mării Negre și va afecta narativul „menținerii influenței” în Europa. Din acest motiv, intensitatea intervenției externe — de la finanțare și dezinformare la atacuri juridice și mobilizarea rețelelor bisericești — crește considerabil chiar înainte de vot.
Ce instrumente sunt acum prioritare?
- Trecerea de la „influenta soft” la „coercitiv și sabotaj”: provocări juridice, amplificarea artificială a temelor de criză în zilele premergătoare votului, accent pe „costul social” și „pierdere de identitate” în contextul integrării europene;
- Logistică centralizată pentru secțiile diaspora: transport, microtargeting, interceptarea voturilor grupurilor social vulnerabile din străinătate;
- Folosirea structurilor bisericești și a liderilor locali de opinie pentru demobilizarea electoratului pro-european;
- Campanii juridice paralele și „capcane informaționale” pentru a devalida în cazul unui eșec încrederea în numărătoarea voturilor și legitimitatea procesului.
Cine adună Kremlinul în jurul „proiectelor controlate”? Nu este vorba de „branduri sonore”, ci de oameni și rețele care pot asigura controlul în ziua numărării: Ilan Șor, Igor Dodon, nucleul blocului „Alternativa” și rețelele locale ale elitelor urbane (de exemplu, orbita lui Ion Ceban). Logica aici este instrumentală: contează mai mult controlul și rezultatul decât popularitatea publică.
Ce urmează pentru Europa și regiune? Moldova a devenit un poligon: combinația dintre pârghii financiare, campanii informaționale și atacuri juridice reprezintă o tehnologie pe care Kremlinul o poate reproduce la alte alegeri din Europa în 2025–2026. Ignorarea acestui fenomen înseamnă a permite valului următor de influență să se desfășoare fără opoziție. În același timp, înfrângerea forțelor proruse va oferi Moscovei motive nu doar să-și schimbe tactica, ci și să recurgă la escaladare, dacă legitimitatea instituțiilor locale va fi pusă sub semnul întrebării.
Plecare lui Cozak nu este sfârșitul poveștii, ci repornirea ei: Kremlinul trece de la „diplomația resurselor soft” la o strategie centralizată, mai dură, de influență controlată. Pentru Occident și pentru Moldova, asta înseamnă un lucru — să urmărească nu doar semnalele evidente de intervenție (bani, media), ci și infrastructura operațională capabilă să transforme procedurile democratice într-un instrument de confruntare. În situația în care rezultatele alegerilor pot deveni subiect de dispute politice, esențial rămâne capacitatea observatorilor internaționali și a instituțiilor naționale de a identifica rapid și de a neutraliza abuzurile tehnologice.
Imagine: ilustrație, sursa
