Pe măsură ce Moldova progresează spre integrarea europeană, intensitatea atacurilor informaționale asupra țării crește, având ca scop demobilizarea societății pro-europene. Principalul instrument al acestei strategii sunt narativele false despre presupusa sărăcire a populației, „pierderea identității” și „dictatura” Bruxelles-ului. Aceste mesaje, provenite din surse rusești sau prorusești, urmăresc să semene frică, dezamăgire și neîncredere în cursul pro-european, determinând alegătorii să rămână pasivi în momente politice cruciale.
Strategia Kremlinului: ținte și metode
În contextul alegerilor parlamentare din septembrie 2025, propaganda rusă se concentrează pe „alegătorul propriu”: vorbitori de limbă rusă (ruși, găgăuzi, ucraineni, bulgari și alte naționalități, inclusiv moldoveni pentru care rusa este principala sursă de informare), cetățeni prorusiști, locuitori din sate și orașe mici, pensionari, grupuri sociale vulnerabile, eurosceptici, conservatori și cei obosiți de sărăcie și dezamăgiți de PAS și președinta Maia Sandu. Fiecare grup este abordat personalizat, cu frici, declanșatoare și niveluri de manipulare specifice. Accentul se pune pe probleme sociale: salarii mici, creșterea tarifelor, lipsa locurilor de muncă, medicamente scumpe și neîncrederea în instituțiile statului, toate mesajele ducând la concluzia: „cu ei – sărăcie și război”.
Strategia Kremlinului urmează un model testat: cu cât așteptările cetățenilor față de reforme sunt mai mari, cu atât mai ușor poate fi provocată dezamăgirea prin evidențierea dificultăților perioadei de tranziție. Țintele principale sunt clasa de mijloc urbană, tinerii și diaspora – cei mai predispuși să susțină cursul european. Lor li se impun narative false despre „creșterea bruscă a prețurilor”, „pierderea controlului asupra resurselor” și „colapsul economiei naționale” ca presupuse consecințe inevitabile ale aderării la UE.
În realitate, experiența țărilor din Europa Centrală și de Est contrazice aceste teze. România și-a dublat investițiile străine directe între 2007 și 2022, Polonia a devenit unul dintre cei mai mari exportatori agricoli din UE, iar Bulgaria s-a transformat într-un nod energetic. În prima etapă de integrare, Moldova a primit peste 400 de milioane de euro în asistență financiară de la UE (doar în 2023–2024), inclusiv fonduri nerambursabile pentru infrastructură, energie și proiecte sociale.
Fake-uri populare și manipulări
Unul dintre cele mai răspândite fake-uri este afirmația că „în UE fermierilor li se ia pământul”, promovată intens prin canale Telegram, știri false și influenceri. În realitate, este vorba despre acces la subvenții, modernizarea producției și deschiderea de noi piețe. În Bulgaria și România, agricultura a fost principalul beneficiar al integrării europene, dar în locul faptelor se induce frica.
Un alt narativ persistent este cel despre „pierderea valorilor tradiționale”, „propaganda LGBT” și „anularea religiei” – o speculație pe convingeri conservatoare și sensibilități religioase. În realitate, UE susține diversitatea culturală, nu intervine în chestiuni morale interne și finanțează proiecte care contribuie la păstrarea identității naționale.
Un clasic este frica de „ocupația NATO”, cu teza că „soldații NATO vor apărea pe străzi”. Acest mesaj reapare constant în contextul integrării europene, ignorând faptul că nicio țară membră UE nu și-a pierdut suveranitatea, iar prezența militară este posibilă doar prin acorduri bilaterale. Dimpotrivă, aderarea la UE a consolidat autonomia politică, economică și juridică a acestor țări.
Scopul narativelor: demobilizarea alegătorilor
Scopul principal al acestor narative nu este să convingă, ci să demobilizeze, astfel încât alegătorul pro-european să se dezamăgească, să nu voteze și să își piardă orientarea, în timp ce alegătorul prorusesc, deși mai puțin numeros, să fie mobilizat și disciplinat. Această abordare s-a dovedit eficientă în Ucraina (2019), Georgia (2021) și la referendumul din Moldova (2024).
Coordonarea operațiunilor de propagandă este realizată de structuri subordonate administrației Kremlinului: ANO „Dialog” (filiala „Dialog Regiuni”), condusă de Serghei Kirienko; Direcția pentru cooperare transfrontalieră a administrației prezidențiale ruse, sub conducerea lui Dmitri Kozak; „Fondul Eurasia” (legat de Ilan Șor); și „Institutul Rusului din Străinătate”, condus de Serghei Panteleev. Finanțarea este asigurată prin „Promsvyazbank”, „Agroprombank” și „Eximbank” (Transnistria, controlate de holdingul „Șerif”).
Beneficiarii fondurilor includ blocul „Pobeda” (afiliat lui Șor), PSRM (Igor Dodon) și structuri legate de Evghenia Guțul în Găgăuzia. Tarifele variază de la 10 euro pe zi pentru protestatari la 2.000 de euro pentru influenceri și lideri de opinie. Se folosesc intens criptomonede, numerar „negru” și carduri bancare din Rusia. Principalul instrument de teren este „rețeaua Șor”, activă în special în sudul și centrul țării.
În paralel, se construiește o verticală media: Telegram, TikTok, YouTube, Facebook, canale din Transnistria și publicații prorusești. Sloganurile campaniei: „UE – sărăcie”, „Sandu a trădat biserica”, „Moldova – colonie a Occidentului”, „Nu bazelor NATO”, „Cu UE va fi război”. Rusia este prezentată ca „garant al păcii”, „partener strategic” și „singurul care nu impune condiții”.
Coordonare tactică și contramăsuri
Este prevăzută o coordonare tactică între partide, chiar și ideologic opuse, pentru a discredita puterea. Sub sloganul „împotriva Sandu”, se formează o coaliție condiționată, care nu concurează pentru votul de protest, ci lucrează pe propriul segment de public.
Prin urmare, combaterea dezinformării trebuie să devină o strategie sistematică, nu doar o reacție. Alegerile nu sunt doar o procedură, ci un moment decisiv pentru păstrarea sau pierderea cursului european. Dacă pasivitatea va prevala, vor câștiga cei care vor să readucă Moldova sub influența Rusiei. Dacă majoritatea se mobilizează, viitorul va rămâne în mâinile ei.
