De la începutul „operaţiunii speciale”, potrivit terminologiei ruseşti, în Ucraina, pe 24 februarie 2022, Statele Unite şi Uniunea Europeană şi-au înmulţit măsurile punitive pentru a izola Rusia, vizându-i sistemul bancar, averile conducătorilor sau industria, transmite sursa.
Recunoscând anumite dificultăţi, în special în problema inflaţiei care a atins un vârf de 17,8% în mai, Vladimir Putin afirmă că implicarea întreprinderilor şi autorităţilor a permis astăzi „să se stabilizeze situaţia financiară şi economică” a ţării. În Occident, mulţi observatori consideră totuşi că ce e mai rău va urma pentru Moscova, potrivit France 24, citat de Rador.
Insolenta creştere a rublei
Printre indicatorii sănătăţii economiei lăudate de Moscova figurează impresionanta creştere a monedei ruseşti.
„Ni se anunţa o prăbuşire a rublei. Aceste pronosticuri nu erau realiste”, a ironizat Vladimir Putin, la Sankt Petersburg.
La începutul lui martie, la o săptămână după începutul invaziei ruse, rubla căzuse la cel mai scăzut nivel istoric faţă de dolar şi de euro – consecinţă a anunţării primelor sancţiuni occidentale, în special îngheţarea rezervelor Băncii centrale ruse deţinute în străinătate.
În caz de criză, aceşti bani deţinuţi în valute străine pot fi utili pentru a stimula valoarea monedei proprii, ceea ce voiau să evite Statele Unite şi Europa în cazul Rusiei. Dar banca centrală rusă a reuşit să blocheze această măsură crescându-şi masiv dobânzile până la 20% şi impunând un control al capitalurilor drastic atât pentru companii cât şi pentru cetăţeni.
De atunci, cursul rublei a crescut mult, atingând, luni, 20 iunie, cel mai ridicat nivel de aproape şapte ani faţă de dolar la Bursa de la Moscova (55,44 ruble pentru un dolar).
O rată de schimb cu mare valoare simbolică, dar care are totuşi pondere pe piaţa internă, potrivit economistului Julien Vercueil, vicepreşedinte al Institutului naţional de limbi şi civilizaţii orientale (Inalco).
„Este, indiscutabil, un avantaj politic, deoarece una dintre temerile autorităţilor ruse, la începutul războiului, era ca o mişcare de panică financiară să nu declanşeze un proces inflaţionist galopant. Asta ar fi distrus definitiv încrederea agenţilor economici în rublă. Acest risc este deocamdată înlăturat”, a adăugat el.
Pe de altă parte, nivelurile actuale ale ratelor de schimb ale rublei sunt atât de ridicate încât fac produsele fabricate în Rusia puţin competitive în termeni de preţ faţă de concurenţii lor străini. Această situaţie poate complica politica de înlocuire a importurilor dorită de Vladimir Putin”.
Locomotiva petrolului
Alt factor cheie ce permite să se explice creşterea rublei: vânzarea de hidrocarburi, care constituie, numai ea, peste 60% din exporturile ţării.
„Constrânsă de sancţiuni să reducă drastic volumul importurilor, Rusia a continuat să-şi vândă masiv petrolul şi gazul la export, ceea ce a contribuit la cererea de ruble” pe piaţa internaţională, subliniază Julien Vercueil.
În primele o sută de zile de război, între 24 februarie şi 3 iunie, Rusia, susţinută de creşterea cursurilor mondiale, a primit 93 de miliarde de euro din exportul de energii fosile, potrivit unui raport al institutului independent Centre for research on energy and clean Air (CREA), publicat în iunie.
În vreme ce Ucraina presează ţările europene să-şi reducă dependenţa faţă de Moscova, acestea au reprezentat, potrivit studiului, 61% din exporturile Rusei, adică circa 57 de miliarde de euro în această perioadă.
La începutul lui iunie, UE a adoptat un al şaselea pachet de măsuri punitive contraMoscovei, incluzând de astă dată un embargou gradual pe achiziţiile de petrol brut şi de produse petroliere provenind din Rusia, care ar trebui să permită reducerea lor cu 90% până în 2023.
„Este o măsură absolut crucială, deoarece petrolul permite Rusiei să reziste în acest război”, explică Philippe Waechter, directorul Cercetării Economice la Ostrum Asset Management, specialist în active financiare.
„Se vorbeşte mult despre gazul rusesc, deoarece Europa este foarte dependentă de el, ceea ce conferă Rusiei o importantă putere de a face rău. Dar petrolul aduce Rusiei de trei ori mai mulţi bani decât gazul şi în acest domeniu Europa are o adevărată pârghie de acţiune”.
Embargoul european contra Rusiei, care reprezintă, singură, 11% din producţia mondială de aur negru, face să planeze ameninţarea unei noi creşteri a preţurilor. Dar pentru UE, este vorba înainte de orice de un instrument de presiune indispensabil contra Kremlinului.
Ameninţări asupra sectorului industrial
Dacă sistemul bancar şi financiar a reuşit până acum să amortizeze şocul sancţiunilor occidentale, anumite sectoare sunt totuşi lovite din plin de aceste măsuri. În special este cazul sectorului auto, care a înregistrat în luna aprilie o scădere abisală de 78,5% la vânzările de vehicule comparativ cu aceeaşi lună a anului trecut.
O cădere care se explică prin combinarea embargoului pe componente electronice impus de Occident, plecarea mai multor companii internaţionale precum Nissan, Mercedes-Benz, Volkswagen sau Renault, ca şi contextul de penurie internaţională.
„În vreme ce cererea post-Covid este foarte puternică, unele uzine chinezeşti funcţionează cu încetinitorul, ca în regiunea Shanghai, în continuare sub impactul pandemiei”, explică Philippe Waechter.
„Pentru ceilalţi producători asiatici de componente electronice precum Coreea de Sud, Taiwan sau Japonia, care au relaţii bune cu Occidentul, Rusia este departe de a fi o piaţă prioritară”.
Confruntată cu aceleaşi întreruperi în aprovizionare, industria aviatică rusă trebuie de asemenea să se confrunte cu închiderea spaţiilor aeriene impuse de Europa, Statele Unite, Regatul Unit şi Canada. Măsuri care au încetinit considerabil activitatea şi au generat o explozie a preţului biletelor din Rusia.
Totuşi, potrivit cifrelor oficiale din aprilie, unele sectoare de activitate au fost relativ ferite de sancţiuni, ca extracţia petrolieră şi minieră sau industria prelucrătoare, care înregistrat scăderi de 1,6 şi 2,1% faţă de aprilie 2021. În acelaşi timp, industria farmaceutică şi cea a băuturilor înregistrează o creştere cu două cifre.
Consecinţe pe termen mediu şi lung
„Deocamdată, cifrele oficiale nu arată o mare scădere generală a producţiei”, subliniază Julien Vercueil.
„Impactul iniţial a fost aproape absorbit, în ciuda unei creşteri inflaţioniste importante. Dar pe termen mediu şi lung, decuplarea Rusiei de la economiile occidentale va fi plină de consecinţe în ce priveşte nivelul de trai şi al capacităţilor tehnologice. Relaţia cu Asia poate diminua pagubele, dar după părerea mea va rămâne insuficientă pentru a le compensa în întregime”.
„Rusia amortizează şocul astăzi, dar are oare capacitatea de a-şi reveni?”, întreabă Philippe Waechter.
„Deoarece nu numai că acest război monopolizează încasările statului, dar privează Rusia de transferul de tehnologie adus de companiile occidentale. Aceasta reprezintă un deficit de inovaţie considerabil pe care Moscova va avea dificultăţi să-l compenseze, doar dacă nu-şi sporeşte considerabil dependenţa faţă de China”.
În mai, ministerul economiei rus a arătat că prevede o scădere a economiei de ordinul a 7,8% pănă la 8,8% pe anul 2022, înainte de a reveni pe creştere în 2023 graţie unei „transformări structurale” a economiei. Ar fi cea mai mare scădere anuală a PIB-ului din ultimii 20 de ani pentru Rusia.
