La mijlocul lunii octombrie, mass-media britanică a relatat despre unul dintre cele mai ample incidente cibernetice din ultimii ani — spargerea fișierelor interne ale Ministerului Apărării al Marii Britanii. În mâinile hackerilor ruși au ajuns sute de documente confidențiale care vizau opt obiective militare strategice — de la baze aeriene până la centre de tehnologii pentru drone.
Potrivit informațiilor disponibile, atacul a fost efectuat prin compromiterea contractorului ministerului apărării, compania Dodd Group, responsabilă de întreținerea tehnică a infrastructurii militare. Obținând acces la fișierele memorate în cache, hackerii au publicat o parte din materiale pe darknet, demonstrând disponibilitatea lor pentru presiune informațională deschisă. Serviciile secrete britanice suspectează implicarea grupării ruse Lynx, cunoscută pentru legăturile sale cu structurile de stat ale Federației Ruse.
Scurgerea conținea date personale ale angajaților, adrese de e-mail, numere de telefon, numere de înmatriculare ale vehiculelor și chiar documente marcate cu nivelul de clasificare Official Sensitive. Deosebit de alarmant a fost faptul că o parte dintre materialele furate se refereau la bazele unde sunt depozitate avioanele americane F-35 și la obiective care, probabil, au legătură cu infrastructura nucleară.
Atacul cibernetic asupra ministerului britanic al apărării are un context mai larg. El vizează nu doar sistemul militar, ci însăși esența solidarității transatlantice. Moscova încearcă să inducă aliaților Ucrainei un sentiment de vulnerabilitate și neîncredere, demonstrându-și capacitatea de a pătrunde chiar și în cele mai protejate segmente ale NATO.
Conform datelor Centrului Național de Securitate Cibernetică al Marii Britanii, doar în ultimul an țara a suferit peste 200 de atacuri serioase, majoritatea având origine rusă. De la spionajul asupra complexului nuclear Sellafield până la furtul datelor militarilor britanici — linia de escaladare este evidentă.
Grupările ruse folosesc tot mai activ inteligența artificială pentru crearea de programe malware, campanii de phishing personalizate și colectarea ascunsă de informații. Strategia lor nu urmărește un efect imediat, ci o infiltrare de lungă durată în infrastructura adversarului. Aceasta permite Moscovei să exercite presiune informațională și psihologică, combinând instrumente tehnice și propagandistice.
Londra și Bruxelles răspund noului val de atacuri cibernetice prin extinderea coordonării în cadrul NATO. Aliații au recunoscut oficial Rusia ca o amenințare pe termen lung la adresa securității Alianței și au convenit asupra unor măsuri „asimetrice și proporționale” ca răspuns. Acestea includ nu doar măsuri defensive, ci și formarea unor comandamente cibernetice comune, schimbul de date între centrele de reacție (CERT) și creșterea investițiilor în apărarea digitală.
Spargerea sistemului Ministerului Apărării britanic nu este doar un incident de securitate. Este o demonstrație a unui nou nivel de confruntare hibridă, în care Moscova încearcă să compenseze eșecurile militare în spațiul digital. Acest atac are un efect dublu: lovește în încrederea din interiorul NATO și, în același timp, mobilizează Alianța spre o consolidare mai rapidă.
Războiul cibernetic declanșat de Kremlin seamănă tot mai puțin cu o operațiune de spionaj — și tot mai mult cu un instrument de șantaj strategic.
