Analize și opinii

Federația Rusă cere garanții – analiza listei publicate recent

La sfârșitul săptămânii trecute Federația Rusă a înaintat o listă de garanții de securitate atât către SUA, cât și către blocul NATO. Deși a fost poziționată drept un set de cerințe orientate spre a reduce tensiunile din Europa și criza din Ucraina, lista respectivă s-a dovedit a fi destul de controversată. 

Aspectele controversate țin, în principal, de faptul că cererile includ interdicția Ucrainei de a intra în NATO, dar și limitează, totodată, potențialul de dislocare a trupelor și a armelor pe flancul estic al NATO. Prin asemenea cerere Federația rusă, de fapt, solicită reîntoarcerea forțelor NATO acolo unde erau staționate până 1997, doar că face acest lucru într-un mod indirect, un mod care ar putea fi perceput ca unul „mai diplomatic”. 

Precum am menționat, Federația Rusă a publicat două liste de cereri – pentru Washington și pentru NATO – cea din urmă cerând eliminarea întregii infrastructuri militare NATO instalate în țările est-europene după 1997, încercând efectiv să elaboreze consecințele prăbușirii Uniunii Sovietice în 1991. Aici, însă, cererile de garanții către NATO nu se finalizează. Lista mai include și cereri pentru NATO care urmăresc să împiedice oferirea suportului în desfășurarea oricărei activitate militară în afara teritoriului său în Europa de Est, Asia Centrală, Ucraina, Georgia, Armenia și Azerbaidjan.

Lista de garanții a Federației Ruse – cum poate influența Republica Moldova? 

Impactul cerințelor publicate de către Rusia poate fi resimțit și asupra Republicii Moldova. Deși, relațiile dintre Moldova și Rusia nu pot fi comparate la nivel de tensiune cu cele dintre Ucraina și Rusia, acest set de garanții presupune un adevărat pericol pentru oportunitatea Republicii Moldova de a adera la NATO.

Deși, un înalt Oficial al Statelor Unite a menționat că nu se vor face compromisuri cu privire la principiile cheie pe care se bazează securitatea europeană, inclusiv dreptul tuturor țărilor „de a-și decide propriul viitor și propria lor politică externă, fără interferențe externe”, pentru Republica Moldova prezintă riscuri ambele scenarii. În cazul în care aceste cerințe vor fi acceptate, riscurile sunt evidente. Precum a menționat Sam Greene, profesor de politică rusă la King’s College din Londra, președintele Vladimir Putin „trasează o linie în jurul spațiului post-sovietic”.

În cazul în care aceste cerințe nu vor fi acceptate sau va lipsi un dialog diplomatic dintre părțile implicate, Federația Rusă, cel mai curând, va întreprinde anumite acțiuni pentru a „reduce riscurile politice aferente”. Acest scenariu, la fel, este unul puțin favorabil pentru Republica Moldova, deoarece afectează, iarăși, oportunitatea aderării la NATO. 

Unii analiști politici occidentali au sugerat că Rusia a prezentat cerințe nerealiste și își dă foarte bine seama că acestea nu vor fi acceptate. Cel mai curând, Federația Rusă conștientizează și faptul că nici nu ar fi posibil de discutat asemenea cerințe în cadrul unui dialog diplomatic. Totodată, acesta ar putea fi un bun instrument pentru a distrage puțin atenția societății mondiale și de a păstra, astfel, presiunea asupra Ucrainei. 

Reacția Ucrainei

Ca și majoritatea evenimentelor politice din ultima perioada, lista înaintată de către Federația Rusă a cuprins și anumite prevederi legate de situația actuală cu Ucraina – situație destul de tensionată. Prin înaintarea cererilor de garanții din lista actuală Federația Rusă, de facto, „interzice” Ucrainei să facă alianță cu NATO. În acest sens, reacția Ucrainei nu s-a lăsat așteptată. 

Într-un interviu acordat pentru The Washington Post vineri la Kiev, ministrul de externe ucrainean, Dmytro Kuleba, a comentat lista de solicitări publicată de către Kremlin. Acesta a menționat că efortul Rusiei de a dicta relația Ucrainei cu puterile occidentale este „în afara discuției” și se aștepta ca NATO și Statele Unite să o respingă categoric. 

Reacția Ucrainei este una firească, de fapt. Prin aceasta listă de solicitări de garanții Federația Rusă într-un mod destul de direct și mai puțin diplomatic își asumă dreptul de a decide soarta politică a Ucrainei. Precum a menționat și Kuleba, „chiar și o simplă idee de acest tip este deja jenantă”. Nici un stat nu are dreptul de a decide soarta altui stat. 

Antonio Bors

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Back to top button