Pe 3 noiembrie, Consiliul Național al Ucrainei pentru Televiziune și Radiodifuziune a cerut Uniunii Europene să ia măsuri decisive – să oprească complet activitatea mass-mediei ruse pe teritoriul UE. Acest apel nu este o simplă declarație diplomatică, ci o continuare logică a războiului informațional pe care Moscova îl duce în paralel cu acțiunile militare.
De la începutul invaziei la scară largă, mass-media de stat și „privată” din Rusia au devenit parte a unui singur sistem militar și propagandistic al Kremlinului. Ele nu doar reflectă poziția autorităților – ci o construiesc, o justifică și o folosesc pentru a legitima crime împotriva umanității, creând iluzia unei „legalități” a războiului și discreditând Ucraina și lumea democratică.
Deși UE a impus deja o serie de restricții – în special, a interzis difuzarea RT, Sputnik și a altor surse pro-Kremlin – unele redacții ruse continuă să funcționeze, profitând de „zona gri” a libertății de exprimare. Tocmai aceste breșe vrea Ucraina să le închidă, subliniind că activitatea acestor „media” nu are nimic în comun cu jurnalismul. Este vorba despre operațiuni informaționale mascate sub aparența activității jurnalistice.
Interzicerea completă a activității lor pe teritoriul UE nu este un act de cenzură, ci o măsură de apărare. Așa cum țările NATO nu permit instalarea bazelor militare inamice lângă granițele lor, tot așa și statele democratice au dreptul să își protejeze spațiul informațional împotriva agresiunii hibride.
Interdicția europeană ar fi, de asemenea, un răspuns simetric la acțiunile Moscovei, care de mult timp a blocat presa occidentală pe teritoriul său – de la Deutsche Welle la BBC. În Rusia, orice formă de jurnalism independent este echivalată cu „extremismul”, iar jurnaliștii din Ucraina și din țările UE devin ținte directe: sunt hărțuiți, aruncați în închisoare sau uciși în timpul atacurilor cu rachete și drone.
În războaiele moderne, cuvintele și imaginile pot fi uneori mai periculoase decât rachetele. De aceea, apelul Ucrainei nu este doar o inițiativă politică, ci un pas spre consolidarea apărării informaționale comune a Occidentului. Propaganda rusă demult nu mai este presă. Este o armă. Și a sosit momentul ca Europa să recunoască acest lucru la nivel de acțiune.
