De la intervenția sa militară în Siria în 2015, Rusia a folosit această țară ca o bază centrală pentru extinderea influenței sale în Orientul Mijlociu. Prin susținerea lui Assad, Moscova și-a asigurat un punct de sprijin în regiune, ceea ce i-a permis să se poziționeze ca un actor-cheie în geopolitica Orientului Mijlociu. Această influență a permis Rusiei să medieze între puteri aflate în conflict, precum Turcia și Iranul, negociind în același timp cu Israelul și Arabia Saudită.
Cu toate acestea, ofensiva recentă a opoziției siriene amenință să răstoarne acest echilibru atent construit. Căderea orașului Alep ar putea semnala o destrămare mai amplă a regimului Assad, ceea ce ar reduce drastic capacitatea Rusiei de a influența dinamica regională.
Poziția strategică a Siriei oferă, de asemenea, Rusiei o influență asupra Europei. Prin controlul unor rute-cheie, Rusia a reușit să influențeze politicile energetice europene și să exacerbeze crizele migratorii. Aceste crize, la rândul lor, au tensionat Uniunea Europeană, făcând-o mai vulnerabilă la presiunile Rusiei.
Pierderea controlului în Siria ar priva Rusia de această influență crucială. Fluxul de petrol din Orientul Mijlociu direct către Europa, ocolind rutele controlate de Rusia, ar putea remodela dinamica energetică, slăbind dominația Rusiei pe piața energiei.
