La 1 ianuarie 2025, Ucraina a oprit oficial tranzitul gazului rusesc pe teritoriul său. Această decizie a fost luată din motive de securitate națională și a pus capăt unei lungi istorii de dependență a țărilor europene de energia rusă care trece prin sistemul de transport al gazelor din Ucraina. Cu toate acestea, una dintre cele mai afectate regiuni a fost Transnistria nerecunoscută, care a rămas fără gaz, încălzire și apă caldă.
Republica Moldova Transnistreană (TMR), care s-a desprins de Moldova în 1992, este o enclavă care este complet dependentă de aprovizionarea cu gaze rusești. Până la sfârșitul anului 2024, gazele destinate Moldovei erau efectiv trimise către PMR. Cu toate acestea, deja în decembrie 2024, Gazprom-ul rusesc a anunțat încetarea livrărilor de gaze, invocând imposibilitatea plății de la Chișinău și datoria acumulată a Tiraspolului în valoare de 709 milioane dolari.
Situația a ajuns într-un punct critic:
De la 1 ianuarie au fost sistate încălzirea centralizată și furnizarea de apă caldă a populației, instituțiilor și întreprinderilor PMR. Singurele excepții au fost instituțiile medicale cu ședere de 24 de ore.
Pe 11 decembrie 2024, autoritățile locale au introdus un regim de urgență economică, prevăzând restricții la exportul resurselor energetice, o procedură specială pentru distribuirea alimentelor și a altor bunuri esențiale.
Refuzul Ucrainei de a tranzita gaz a devenit parte a unei strategii generale de minimizare a dependenței Europei de combustibilul rusesc. Acest pas a provocat o reacție puternică din partea Moscovei, dar Kievul a subliniat că oprirea tranzitului este o chestiune de securitate națională, mai ales în condițiile războiului în desfășurare.
Moldova, la rândul său, a refuzat să recunoască datoria Tiraspolului și a subliniat că obligațiile financiare ale PMR nu pot fi atribuite Chișinăului. Drept urmare, Gazprom a oprit furnizarea de gaze către țară, lăsând regiunea într-o criză energetică profundă.
În lipsa gazului, localnicii sunt nevoiți să caute metode alternative de încălzire. Autoritățile au permis colectarea lemnului de foc, care în secolul XXI arată ca o întoarcere la metodele primitive de supraviețuire. Cu toate acestea, nici măcar acest pas nu este capabil să compenseze pe deplin lipsa resurselor energetice.
Oprirea tranzitului gazului rusesc prin Ucraina este un pas semnificativ în schimbarea peisajului energetic al Europei. Această criză evidențiază vulnerabilitatea regiunilor care se bazau exclusiv pe resurse ieftine rusești.
Pentru Ucraina, acest pas a fost o victorie importantă pe calea spre independența energetică completă față de Rusia, în timp ce pentru PMR a fost un semnal că strategia de izolare face regiunea ostatică a deciziilor altor oameni.
Astfel, încetarea tranzitului de gaze rusești nu este doar o schimbare energetică, ci și o schimbare geopolitică, ale cărei consecințe se vor simți mult timp.
