Deja mâine va avea loc Summitul de la Vilnius, eveniment care va atrage asupra sa atenția întregii lumi. În acest context, am luat un scurt interviu-text de la Ion Tăbârță – Expert și Analist Politic.
Întrebare: În prezent, NATO vede Rusia ca pe o amenințare în noul său concept strategic. Care credeți că vor fi principalele mesaje ale summitului de la Vilnius și dacă vom auzi și declarații la adresa Rusiei?
Domnul Ion Tăbârță: În mod evident, subiectul Rusiei va fi prezent pe larg în discuțiile summitului NATO de la Vilnius, și nu discuții pozitive. Federația Rusă, în momentul dat, este principală amenințare la adresa securității europene și reprezintă un factor perturbator major al ordinii politice internaționale. La Vilnius, Alianța Nord-Atlantică va discuta despre consolidarea flancului estic al NATO și despre ce tip de ajutor ar trebui să primească Ucraina în continuare, pentru a contracara cu succes invazia militară rusă, anume în contextul amenințărilor la securitatea internațională pe care le provoacă Moscova.
Un alt subiect important discutat va fi cel al aderarării Ucrainei la NATO, și anume modul în care Alianța Nord-Atlantică să-și construiască relația cu Kievul în următorii ani. Este bine știut că Ucraina insistă asupra faptului începerii negocierilor de aderare la NATO, însă poziția Alianței Nord-Atlantice este că statul ucrainean nu va deveni membru al alianței atât timp cât este în plin război. Totuși, există voci în sânul NATO care propun acceptarea Ucrainei cât mai rapid în cadrul organizației. Cel mai probabil, în cazul dacă nu se va decide începerea negocierilor de aderare a Ucrainei la NATO, vor fi discutate garanțiile de securitate acordate de către NATO Kievului pentru a putea face față amenințărilor din exterior.
Pe agenda summitul de la Vilnius vor mai fi prezente așa subiecte precum aderarea Suediei, ajungerea la obiectivului celor 2% pentru cheltuielile militare din bugetul național al statelor membre NATO, dar și prelungirea mandatului cu un an al secretarului general al organizației, Jens Stoltenberg.
Întrebare: De-a lungul anilor Federația Rusă și-a manifestat clar poziția contra aderării Ucrainei la NATO. Acum, însă, se consideră că Ucraina este mai aproape ca niciodată de aderarea la NATO. Ar însemna asta o înfrângere strategică a Rusiei?
Domnul Ion Tăbârță: Aventura militară grotescă în Ucraina reprezintă un eșec lamentabil pentru Rusia, din toate punctele de vedere – începând de la imagine și terminând cu situația de pe front. Războiul din Ucraina a spulberat mitul despre faptul că armata rusă ar fi „cea dea două armată din lume”. Ostilitățile militare din Ucraina au reliefat realitatea că capacitățile armatei ruse au fost mult supraapreciate. S-a descoperit că armata rusă are numeroase probleme, ceea ce a lovit puternic în imaginea personală a lui Putin, care în retorica publică a pedalat mult, în ultimii ani, despre puterea și măreția militară a Rusiei. Aventura rusă în Ucraina, argumentată prin îndepărtarea NATO de hotarele sale, a avut efect invers pentru Rusia. NATO nu că s-a îndepărtat geografic de Rusia, ba dimpotrivă, s-a apropiat odată cu aderarea Finlandei. Hotarul direct dintre Federația Rusă și Alianța Nord-Atlantică s-a mărit cu peste 1000 de kilometri odată cu intrarea statului finlandez NATO.
Întrebare: Să presupunem că în urma Summitului de la Vilnius se va evidenția și mai mult determinarea aliaților de a primi Ucraina în rândul țărilor NATO. Cum acest lucru ar afecta securitatea Republicii Moldova? Ar exista riscul ca Kremlinul să ia decizii extreme și să pună în joc și Transnistria?
Domnul Ion Tăbârță: Eventuala aderare a Ucrainei la NATO ar schimba esențial structura geopolitică a continentului european. Asta ar însemna că una din structurile instituționale occidentale – NATO – ar îngloba geografic, practic, tot continentul european. În acest caz, Republica Moldova va deveni o enclavă în spațiul geopolitic occidental, chiar dacă nu va deveni parte componentă a NATO. Dacă Ucraina va face parte din NATO, Kievul va apăra de o potențială invazie rusească și Republica Moldova, exact cum o face și în acest moment, rezistând invaziei rusești. Dar asta nu înseamnă că Republica Moldova nu trebuie să-și dezvolte capacitățile de apărare, ascunzându-se în continuare după „capcana neutralității”.
În plus, Republica Moldova trebuie să se determine ce-și dorește de la relația cu NATO. În societatea moldovenească există o percepție eronată despre Alianța Nord-Atlantică, moștenită încă din perioada sovietică și alimentată de propaganda rusească. Ori această percepție trebuie corectată, pentru ca să existe o imagine corectă privind NATO în Republica Moldova. Este de datoria guvernărilor proeuropene de la Chișinău să insiste asupră creării unei imagini reale a NATO, nu bazată pe clișeele din trecut, în societatea moldovenească.
Întrebare: Continuând subiectul regiunii transnistrene, considerați că circumstanțele care s-au format în prezent sunt prielnice pentru a încerca rezolvarea acestuia? S-au acțiunile de soluționare a conflictului transnistrean ar trebui puse definitiv pe pauză până la finalizarea războiului din statul vecin?
Domnul Ion Tăbârță: Parametrii încheierii războiului din Ucraina va limpezi arhitectura de securitate pe continentul european. Cu referință la Republica Moldova, inclusiv și la regiunea transnistreană, evoluțiile vor fi în funcție de gradul de influență a Rusiei asupra regiunii după război. Cu cât mai mică va fi influența Federației Ruse în regiunea nordică a Mării Negre, cu atât vor crește șansele Republicii Moldova să rezolve problematică transnistreană în condițiile dorite de Chișinău. Desigur, cu condiția că autoritățile moldovenești să aibă o viziune clară a soluționării politice a diferendului transnistrean.
Până la sfârșitul războiului din Ucraina, care încă nu are o previzibilitate cât poate dura, Chișinăul trebuie să-și fortifice pozițiile sale în relația cu Tiraspolul. În mod special aceasta se referă la relația energetică. Republica Moldova trebuie să pună capăt dependenții de energia electrică livrată malului drept de către malul stâng, mai exact de către Termocentrala de la Cuciurgan. În relația cu Tiraspolul, Chișinăul trebuie să se folosească de atuurile sale. Și anume, regiunea transnistreană poate comunică cu lumea exterioară doar prin intermediul malului drept. Războiul din Ucraina deja a dat Chișinăului mai multe atuuri în disputa cu Tiraspolul. O eventuală aderare a Ucrainei la NATO ar diminua din influența Rusiei în regiunea transnistreană, creând o altă arhitectură de securitate pe continentul european. Totodată, ar fortifica pozițiile Chișinăului în soluționarea diferendului transnistrean.
