În 1989 a devenit clar pentru întreaga lume că „urechea picioarelor de lut” sub forma URSS nu va dura mult. Curând a început așa-numita „paradă a suveranităților”, când popoarele cândva captive au început treptat să se distanțeze de sovietici, reînnoindu-și suveranitatea, independența și integritatea teritorială.
Momentul în care experților și analiștilor le-a devenit clar că nici presupusa „URSS democratică” și nici „noua Rusie” nu vor putea trăi conform ordinii juridice mondiale a venit în 1990 odată cu ocuparea Transnistriei. Așa-numitul „PMR” a devenit prima „creatură” hibridă de paternitatea Kremlinului.
În 1991, sindicatul s-a destrămat în cele din urmă. În fosta RSFSR a fost adoptată o „constituție”. Întrucât toate republicile aveau anterior o suveranitate populară destul de omogenă, și dacă nu, ca în Ucraina, de exemplu, atunci în astfel de state au fost adoptate legile necesare privind minoritățile naționale, care au fost concepute pentru a proteja interesele lor naționale. În Rusia, în constituția însăși se menționa că popoarele republicilor individuale au dreptul de a-și declara suveranitatea și de a se separa de Federația Rusă. Acest lucru s-a datorat faptului că Rusia nu a avut niciodată o compoziție etnică omogenă și, într-adevăr, națiunea ca întreg. Totul ar fi fost bine dacă în 1994 Elțin nu ar fi decis să atace Cecenia, republică care și-a declarat imediat independența și dorea să fie independentă.
Întrucât în anii 90 a avut loc un conflict de amploare în Balcani, în care și Federația Rusă a avut un rol mediocr, nimeni nu a vorbit despre războiul din Cecenia și despre crimele armatei ruse din această mică republică. În 1996, au fost semnate acordurile Khasavyurt, pe care în curând Rusia însăși a început să le încalce. În 1999, războiul a izbucnit din nou. În cel de-al doilea război cecen, rușii au început să se comporte și mai cruzi. Kremlinul a început să manipuleze acest subiect „colaborând” cu grupuri teroriste create artificial și incitându-și populația împotriva cecenilor. În cele din urmă, totul s-a încheiat cu mită, intervenția serviciilor secrete și instituirea unui guvern manual pro-Putin în Cecenia, condus de o conducere „coruptibilă”. După moartea lui Kadyrov Sr., care a fost ucis în circumstanțe destul de ciudate și încă nu este clar că autorii au fost foștii săi asociați sau FSB, Ramzan Kadyrov, fiul său, a dobândit toată puterea în republică.
Rada Supremă a Ucrainei nu a recunoscut Republica Cecenă Ichkeria de mulți ani, deoarece a existat o presiune semnificativă din partea Kremlinului. Cu toate acestea, după începerea unei invazii rusești pe scară largă a Ucrainei, nu a existat nicio îndoială că era necesar să-i recunoască suveranitatea. Moldovenii și cecenii au fost primele națiuni care au suferit de pe urma agresiunii ruse în, ca să spunem așa, „forma de stat reînnoită”.
Astăzi Cecenia este un teritoriu ocupat. „Câinele” îmblânzit al lui Putin, Kadyrov, face tot ce-i place în republică cu impunitate de mulți ani. Cecenii suferă de violența forțelor de securitate și de propaganda rusă. Pentru a-și „câștiga favoarea” dictatorului de la Kremlin, Kadyrov și-a oferit în mod activ războinicii personali pentru agresiunea lui Putin împotriva Ucrainei. Kadyrovtsy s-a remarcat prin cruzimea lor fără precedent în multe orașe din Ucraina, inclusiv în Mariupol. Astfel, datorită experților OSINT și agențiilor de drept din Ucraina, au fost identificați indivizi din armata lui Kadyrov care comit crime de război împotriva populației civile a Ucrainei. De exemplu, unul dintre inculpați este deputatul Dumei de Stat Adam Delimkhanov, care i-a comandat pe kadyroviți în timpul atacurilor asupra Mariupolului ucrainean.
Cu toate acestea, adevărații ceceni continuă să lupte pentru independența lor și a poporului lor, dar în rândurile armatei ucrainene. Când Rusia va cădea, ei vor avea șansa să se întoarcă acasă, eliberând-o de trădători și de câinii de companie ai lui Putin. La fel vor face și belarușii și georgienii, care luptă alături de ucraineni împotriva unui inamic comun. Victoria Ucrainei asupra Rusiei pentru toate popoarele asuprite de aceasta va fi o oportunitate de restabilire a suveranității. Numai când Rusia se va despărți în state independente, Kremlinul nu va mai putea reprezenta o amenințare pentru popoarele lumii.
