Cum considerați, conștientizarea noului mandat îi va oferi lui Putin și mai multe “permisiuni” în ceea ce privește războiul din Ucraina și politica împotriva UE și a Occidentului?
Victoria așteptată la aceste alegeri a președintelui Putin nu face decât să reconfirme controlul absolut exercitat de acesta și anturajul său asupra Federației Ruse. Fiind sigur de faptul că nimeni nu are capacitatea de a îi contesta puterea în interiorul Federației, Putin are mână liberă pentru a se concentra pe frontul extern.
Reimperializarea rapidă a politicii externe ruse reprezintă o amenințare permanentă pentru întreaga lume, având în vedere capacitatea servicilor federale de spionaj ruse de a provoca conflicte în diferite regiuni ale lumii.
Această strategie a tensiunii implementată de Moscova are drept scop divizarea atenției Occidentului și reducerea semnificativă a capacității de răspuns a comunității internaționale la acțiunile ofensive ale Rusiei, mai ales în Ucraina și alte zone din spațiul ex-sovietic.
Recentele declarații cu caracter nuclear ale președintelui Putin trebuie să îngrijoreze comunitatea internațională, care nu ar trebui să permită folosirea șantajului nuclear.
Statele occidentale trebuie să își intensifice sprijinul militar pentru Ucraina, inclusiv prin livrarea de avioane F-16 și alte sisteme performante de armament, capabile să oprească ofensiva rusă.
Federația Rusă pregătește lansarea mai multor operațiuni contraofensive în perioada de primăvară-vară, și fără un sprijin consistent militar politic și financiar, Ucraina nu poate rezista. Este foarte posibil ca Federația Rusă să folosească din nou teritoriul Republicii Belarus pentru a ataca partea de vest a Ucrainei în încercarea de a tăia o parte din liniile de comunicație cu partenerii din vest.
Ucraina este nevoită să mențină câteva zeci de mii de militari pe granița cu Belarus și segmentul transnistrean al graniței cu R. Moldova pentru a preveni posibile escaladări, aceste trupe neputând fi folosite în segmentele fierbinți ale frontului.
Toate declarațiile de sprijin pentru lupta Ucrainei împotriva invaziei militare ilegale ruse nu au nicio importanță dacă nu sunt susținute de trimiterea de armament și alte provizii necesare acestui front de peste 1000 de kilometri.
Ucraina trebuie sprijinită cu toate mijloacele pentru a nu fi forțată să accepte o pace ori a unui armistițiu în termeni impuși de Moscova. Încheierea unei păci rusești în acest moment nu ar face decât să ofere șansa Federației Ruse să își reia marșul triumfal în câșiva ani. Dacă Ucraina cade, oricare țară poate fi următoarea țintă, inclusiv state membre NATO precum România ori statele baltice.
Duoul geopolitic NATO-Uniunea Europeană a absolvit testul Ucraina, iar state cu o istorie îndelungată de neutralitate, precum Suedia și Finlanda, au prefererat să adere la NATO decât să devină ținta unei posibile agresiuni armate din partea Federației Ruse.
Nu mai este o noutate modul în care regimul lui Putin procedează cu potențialii candidați din opoziție. Cum considerați, ce determină aceste acțiuni – frica de a pierde puterea sau determinarea de a transforma Rusia într-un stat absolut dictatorial?
Desigur frica actualei elite din Federația Rusă de a pierde puterea joacă un rol semnificativ în modul în care opoziția este distrusă sistematic, atât în interiorul, dar și în exteriorul Federației Ruse. În tradiția istorică rusă, schimbările de regim au fost însoțite de epurări masive, fiind o lecție înțeleasă de actuala elită.
Transformarea treptată a Federației Ruse într-un sistem dictatorial, cu caracteristici feudale și corupția aferentă, este considerată singura soluție de menținere a actualei structuri de putere, care permite jefuirea fără nicio frică a resurselor naturale și a populației din Federația Rusă.
Din păcate, modelul implementat de Putin în Federația Rusă este admirat și de alți lideri populiști, care folosesc tehnici similare pentru a își impune propria putere, prin încălcarea drepturilor elementare ale omului. Desigur exemplul premierului maghiar Orban ori al liderului de la Minsk, Alexandr Lukașenko, sunt printre cele mai cunoscute pentru publicul din regiune, dar nu și singurele exemple din păcate.
Cum considerați, potențiala realegere a lui Putin ar putea afecta situația din Republica Moldova?
Moldova este în plin război hibrid lansat de Federația Rusă împotriva statelor europene și nu numai. În pofida războiului declanșat împotriva Ucrainei, Moscova folosește resurse financiare și umane vaste pentru a încerca să preia controlul politicii interne și externe a R. Moldova.
Recenta vizită a guvernatoarei Evghenia Guțul în Federația Rusă și modul în care Moscova sfidează R. Moldova prin deschiderea unor secții de vot ilegale în zona transnistreană, aflată sub ocupație militară rusă, sunt doar ultimele exemple ale modului în care Kremlinul tratează R.Moldova.
Să nu uităm menșinerea unui regim de ocupație în estul țării, folosirea șantajului gazifer ori embargourile impuse pe motive politice în ultimele trei decenii și avem un tablou complet al politicii agresive dusă de Moscova împotriva R. Moldova.
Pe fondul anilor electorali 2024 și 2025 de la noi oferă o nouă posibilitate serviciilor federale de informații ruse de a încerca să deturneze drumul european al R. Moldova. Folosirea unor elemente criminale pentru organizarea de acțiuni de destabilizare în masă, intensificarea propagandei și a folosirii știrilor false, finanțarea ilegală a unor partide pro-ruse sunt doar câteva exemple din arsenalul pe care partea rusă îl va folosi împotriva R, Moldova.
Federația Rusă va încerca să se folosească de astfel de tehnici pentru a influența votul electoratului din R. Moldova și a oferi o aură de legitimitate posibilei reveniri la guvernare la Chișinău a unor partide pro-ruse. Sperăm că electoratul din R. Moldova va da dovadă de maturitate politică și va vota forțe politice care pot menține R, Moldova pe drumul către Uniunea Europeană.
Ce predicții aveți pentru viitorul pe termen scurt și mediu al Rusiei, în lumina rezultatelor (presupune) a acestor alegeri? Există vreo schimbare majoră de așteptat?
Nu este de așteptat nicio schimbare bruscă a politicii externe promovate de Federația Rusă. Discursul obsesiv al multipolarității va domina modul în care Federația Rusă va încerca să se poziționeze față de SUA și alte state democratice.
Axa Federația Rusă-China-Republica Islamică Iran încearcă de peste un deceniu să modifice actuala balanță de puteri la nivel global. Desigur, această alianță se transformă treptat într-una de vasalitate, China devenind partenerul geopolitic mai important.
Ucraina va rămâne principalul obiectiv al Federației Ruse, iar lecțiile militare și politice învățate pe acest teatru de operațiuni vor fi aplicate de Federația Rusă și împotriva altor state, inclusiv din spațiul post-sovietic, precum R. Moldova.
Având în vedere că statele occidentale sunt cuprinse de această oboseală din cauza războiului din Ucraina, Federația Rusă încearcă să aplice tactica divide et impera pentru a își asigura victoria pe frontul diplomatic.
Desigur Federația Rusă are încă resurse financiare pentru a face față sancțiunilor, iar modul în care comunitatea internațională a eșuat în demersul de își menține unitatea în această problemă trebuie să ducă la regândirea modului în care comunitatea internațională trebuie sp reacționeze.
Lipsa unei reacții mai dure față de încălcările legislației internaționale de către Federația Rusă a deschis apetitul altor state conduse de regimuri dictatoriale, cum este Venezuela, care încearcă să anexeze Guyana.
Din păcate este greu de crezut că în următorii 20 de ani Federația Rusă se va democratiza. Chiar dacă Vladimir Putin va renunța la putere după acest mandat, sistemul construit de acesta nu va accepta să fie condus de cât de persoane cu viziuni similare, condamnând practic popoarele din Rusia la câteva generații de dictatură.
