La 15 iunie 2025, premierul slovac Robert Fico și-a demonstrat încă o dată dorința de a juca în favoarea intereselor Kremlinului, afirmând că țara sa „nu trebuie să sufere din cauza războiului din Ucraina”. Aceste cuvinte au devenit un alt semnal al întoarcerii politice a Slovaciei către Moscova. Fico l-a instruit pe ministrul său de externe Juraj Blanar să nu sprijine cel de-al 18-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei în cadrul unei reuniuni a miniștrilor de externe ai UE decât dacă problema aprovizionării cu energie este rezolvată. Cu toate acestea, contextul adevărat este mult mai profund. Al 18-lea pachet de sancțiuni nu implică pur și simplu noi restricții asupra exporturilor rusești, ci o întărire sistemică a independenței energetice a Europei. Aceasta include extinderea embargoului petrolului, interzicerea noilor investiții în sectorul energetic rus și înăsprirea restricțiilor financiare și comerciale. Pentru majoritatea țărilor UE, acesta este un pas logic: de câțiva ani încoace, ele resping în mod constant resursele energetice rusești, dezvoltă terminale GNL, modernizează infrastructura și utilizează aprovizionarea inversă cu gaz.
Slovacia rămâne una dintre puținele țări care nu au folosit acest timp pentru a-și moderniza cu adevărat sectorul energetic. Iar problemele de astăzi sunt rezultatul inacțiunii, nu „vina Ucrainei”. Fico încearcă să transfere responsabilitatea propriilor lui greșeli de calcul către vecinul său, care a oprit agresiunea la scară largă de aproape trei ani.
Decizia Ucrainei de a opri treptat tranzitul gazului rusesc nu este un gest împotriva Europei, ci o măsură forțată a timpului de război. Ucraina nu poate rămâne un teritoriu de tranzit pentru o resursă care finanțează războiul împotriva ei. Acesta este un pas strategic pentru care țările UE ar fi trebuit să se pregătească încă din 2022. Faptul că Slovacia nu a avut timp să facă acest lucru este exclusiv responsabilitatea sa.
Cu toate acestea, retorica lui Robert Fico seamănă din ce în ce mai mult cu șantajul politic. Manipulând temerile legate de o „catastrofă energetică”, el subminează de fapt unitatea UE în contracararea agresiunii ruse. Acesta este un precedent periculos: unul dintre liderii UE pune interesele agresorului mai presus de securitatea colectivă.
Fico ține electoratul prin frică, dezinformare și sloganuri populiste despre „pace” și „prețuri”. Cu toate acestea, poziția sa contrazice sentimentele unei părți semnificative a societății slovace, care a demonstrat în mod repetat sprijinul pentru Ucraina în timpul războiului – prin ajutor umanitar, acceptarea refugiaților, activități de voluntariat.
Declarațiile lui Fico nu sunt despre energie. Sunt despre viitorul Slovaciei în sine. Dacă țara continuă pe calea izolării și a populismului pro-rus, riscă să piardă încrederea aliaților săi occidentali și să ajungă pe marginea politicii europene. În timp ce restul Europei se pregătește pentru noi provocări – de la China la amenințările climatice – Fico trage Slovacia înapoi pe orbita de influență a Moscovei.
Ucraina nu este inamicul Slovaciei. Inamicul este o încercare de a distruge solidaritatea europeană din interior. Iar Robert Fico pare să fi acceptat de bunăvoie acest rol.
