Războiul din Ucraina, dar și criza energetică mondială au determinat un prezent destul de dificil pentru Republica Moldova și pentru cetățenii țării. În aceste circumstanțe este mai important decât niciodată să ne informăm corect și să ne creăm o impresie asupra evenimentelor analizând doar surse de încredere.
Cele menționate mai sus ne-au determinat să lansăm o nouă rubrică, care va conține interviuri cu experți din diverse domenii. Deschidem această rubrică publicând interviul text cu Victoria Olari, cercetătoare DFRLab, Atlantic Council. Mulțumim Victoriei pentru timpul acordat și răspunsuri detaliate.
Ce presupune un război hibrid și cum îl folosește Rusia pentru a-și atinge obiectivele? Ocuparea Transnistriei de către trupele ruse este rezultatul unui război hibrid?
Conceptul de război hibrid a fost conceput și dezvoltat relativ recent în gândirea militară. În fond, războiul hibrid înseamnă utilizarea coordonată a forțelor convenționale și neconvenționale. Cu alte cuvinte, acest concept presupune utilizarea de mijloace militare, precum și de mijloace politice, economice, sociale, informaționale sau diplomatice pentru atingerea anumitor obiective.
În primul rând trebuie să înțelegem că războiul hibrid purtat de Rusia în Republica Moldova, dar și în multe alte țări din regiune, este în mare parte construit pe exploatarea vulnerabilităților statului, pe persecutarea viciilor sistemelor politice, economice și sociale ale acestuia. Pentru identificarea și exploatarea vulnerabilităților statelor-țintă, Rusia utilizează preponderent metodele diplomatice și de constrângere tradiționale, cum ar fi înființarea sau finanțarea de organizații politice și culturale loiale, exercitarea influenței sau presiunii economice, dezvoltarea de trusturi media, încurajarea mișcărilor separatiste, etc. În cazul nostru, observăm cum Rusia utilizează abil toate aceste instrumente pentru a slăbi puterea statului și a-i limita capacitatea de reacție.
După ce candidata pro-europeană Maia Sandu a devenit Președintă, care a fost reacția strategică a Rusiei? Au fost și continuă a fi aplicate elemente de război hibrid împotriva Maiei Sandu și a partidului PAS?
Este cert că Rusia este deranjată de faptul că Occidentul, în principal UE, avansează în spațiul ex-sovietic, pe care îl consideră zona sa de influență. Toate acțiunile lor în acest sens vin să contrabalanseze influența tot mai mare a UE în regiune. Deși, în campania prezidențială din 2020, Maia Sandu a evitat în mare parte să utilizeze narative geopolitice, alegerea ei în calitate de Președintă a fost un semnal clar că Republica Moldova a făcut un pas determinat în direcția europeană. Ideea de aderarea la Uniunea Europeană a devenit pentru Republica Moldova o alegere civilizațională istorică. Însă această alegere strategică nu garantează ireversibilitatea cursului european de dezvoltare.
Modul în care Federația Rusă a ales să construiască relația cu guvernarea PAS, indică o tendință de confruntare indirectă. Primul semnal a apărut chiar la o lună după votarea guvernului condus de Natalia Gavrilită, când au declanșat șantajul energetic. “Războiul gazelor” a reușit într-un timp scurt să reducă din entuziasmul post-electoral al PAS și să afecteze imaginea guvernării. Pe lângă pierderile de imagine, războiul energetic a cauzat costuri economice și sociale foarte mari. Acest lucru a fost exploatat abil de oponenții partidului de guvernare, afiliați Moscovei. În ultimul an am putut observa o activitate coordonată și dirijată a acestora. Încurajarea nemulţumirilor la adresa administraţiei centrale, prin utilizarea instrumentelor politice, media, mobilizarea forțelor oligarhice, precum şi alimentarea tensiunilor etnice, religioase şi sociale.
Cu siguranță, putem afirma că Federația Rusă, prin interpușii săi, aplică elemente de război hibrid împotriva Maiei Sandu și a partidului PAS. Din păcate societatea moldovenească rămâne profund divizată și ușor influențabilă la acest capitol. În acest context complicat, trebuie să conștientizăm că cea mai bună apărare împotriva războiului hibrid este o guvernare stabilă şi viabilă. Dar, viabilitatea unei guvernări trebuie interpretată în sens larg, care include, pe lângă buna guvernare, respectarea drepturilor omului, libertatea presei, respectul și integrarea minorităților naționale etnice și religioase, eliminarea corupției și alte aspecte care vizează asigurarea legitimității guvernării și, în cele din urmă, contribuie la stabilitatea statului.
Încă din perioada sovietică Republica Moldova primește gaze naturale exclusiv din Rusia ( tranzit prin Ucraina). Contractul respectiv a fost semnat în 2006, fiind prelungit în fiecare an. În 2021, însă, Gazprom a cerut semnarea unui nou acord, care a complicat foarte mult situația economică din țară. Reprezintă astfel de acțiuni o „pedeapsă aplicată unui guvern incomod Kremlinului”?
Într-adevăr, problema contractului cu Gazprom persistă de mult timp, cu precădere începând cu decembrie 2011, când acesta a expirat. Din 2011 încoace, toate guvernările au preferat să prelungească prevederile acestui contract, decât să-și asume responsabilitatea renegocierii. Evident, acest lucru s-a întâmplat cu acordul tacit al Moscovei, care a fost bucuroasă să păstreze această pârghie importantă în relația cu Republica Moldova. Ceea ce s-a întâmplat în 2021, după instaurarea noului guvern pro-european, a fost doar o consecință logică a ezitărilor din trecut. Cunoscând destul de bine modus operandi al politicii ruse față de țările din vecinătate, era clar că mai devreme sau mai târziu această pârghie va fi utilizată împotriva Moldovei. “Timing is everything” spun englezii și au dreptate.
Sincronizarea evenimentelor este esențială pentru a înțelege motivația din spatele șantajului energetic. Insistența cu care Moscova a cerut semnarea unui nou contract cu guvernul pro-european abia instalat, în momentul în care piața gazelor înregistra o creștere fără precedent a prețului la gaze, pe fonul creșterii tensiunii militare în jurul Ucrainei, nu poate fi considerată coincidență. Dependența de 100% de gazele rusești ne-a plasat într-o situația extrem de vulnerabilă. În momentul în care economia noastră abia își revenea după criza COVID-19, a trebuit să înfrunte o nouă lovitură. Șocul inflaționist care a urmat, și care s-a amplificat în 2022, a fost o lovitură dură atât pentru guvern, cât și pentru cetățeni. Însă, cele mai grele momente aduc cele mai bune oportunități.
Ceea ce acum un an părea inimaginabil, este tot mai aproape de realitate. Cu pași consecvenți și bine gândiți, Republica Moldova s-ar putea apropia de ieşirea din dependența de gazul rusesc. Acum, când UE și statele sale membre își remodelează în mod dinamic strategiile energetice pentru a reflecta noile realități geopolitice, țara noastră are oportunitatea unică de a se integra în spațiul energetic european. Odată realizat acest deziderat, va slăbi considerabil presiunea exercitată de Rusia asupra Moldovei.
Războiul din Ucraina. Există o mulțime de falsuri și dezinformare în jurul situației din Ucraina. Mass-media pro-rusă încearcă să prezinte o versiune proprie a evenimentelor din Ucraina, cu scopul de a-i speria pe locuitorii țărilor vecine (precum, de exemplu, Moldova, Polonia, Kazahstan) și de a-i convinge “să se supună”, pentru a nu „repeta dezastrul din Ucraina”. În opinia dumneavoastră, intimidarea în a 11-a lună de război mai poate insufla frică și panică?
Revenind la conceptul de război hibrid, pe lângă dimensiunea fizică, războaiele contemporane neapărat includ şi spaţiul informaţional. Războiul informațional este o extensie a gherilei geopolitice promovate de către Rusia în ultimele două decenii. Acesta are mai multe forme/dimensiuni de manifestare: război psihologic, propagandă și dezinformare, război electronic, etc. Din păcate, Republica Moldova se numără printre țările cele mai expuse la propagandă și dezinformare. Un exemplu elocvent este ultimul Barometrul de Opinie Publică, care a măsurat percepția moldovenilor față de războiul din Ucraina.
La 11 luni de la războiul brutal și absolut nejustificat, procentul moldovenilor care susțin agresiunea Rusiei față de Ucraina este șocant de mare – 32%, în timp ce 26% sunt indeciși. Evident că aceste tendințe au fost alimentate de mass-media rusă, canalele de Telegram, platforme social media precum Tik Tok, Vkontakte, dar și de un șir de agenți de influență, precum biserica rusă, care justifică constant atrocitățile comise în Ucraina. Pe lângă atitudinea față de război, propaganda rusă țintește și subiecte precum securitatea țării. Vedem cum s-au intensificat narațiunile false cu privire la “militarizarea excesivă” a Republicii Moldova. Se invocă un presupus pericol pentru regiunea transnistreană.
Se exploatează abil ideea neutralității, care înseamnă că nu avem nevoie de armată. Trebuie să fim conștienți că aceste narațiuni fac parte din războiul informațional și nu au alt scop decât slăbirea capacităților noastre de apărare. Nu mai puțin importante sunt operațiunile de război electronic, însoțite de atacuri cibernetice menite să împiedice funcționarea instituțiilor guvernamentale şi a celor militare. De la începutul războiului din Ucraina au crescut cu 30 la sută atacurile cibernetice asupra infrastructurii digitale.
Atacurile sunt efectuate din afara R. Moldova, prin exploatarea unor vulnerabilități de securitate și înrolarea acestora în rețelele botnet. O parte din aceste atacuri au fost revendicate de gruparea pro-rusă KILLNET, ce se specializează pe efectuarea atacurilor de tip DDoS asupra țărilor considerate de ei drept inamici ai Rusiei. Parte a războiului psihologic au fost și alarmele false cu bombe din vara anului trecut, care au perturbat serios activitatea instituțiilor statului și a unui șir de servicii publice, dar și au creat inconveniențe majore cetățenilor, de exemplu prin periclitarea activității normale a aeroportului.
Protejarea spațiului informațional trebuie să devină o prioritate pentru stat. Vedem că acesta este supus unui șir de vulnerabilități, riscuri şi amenințări de securitate, facilitând atacuri externe, spionajul, dezinformarea și propaganda. Țintele războiului informațional curent sunt în egală măsură politice, economice, sociale și militare. Scopul de bază fiind influențarea proceselor decizionale. În aceste condiții, asigurarea securității informaționale este esențială pentru a întări reziliența socială și a proteja statul și cetățenii de ingerințe străine.
Urmăriți activitatea Victoriei Olari:
