Între pauză și escaladare: de ce Chișinăul și Tiraspolul revin la dialog
Pe 26 februarie, pentru prima dată din aprilie 2025, reprezentanții Chișinăului și ai regiunii transnistrene nerecunoscute se vor întâlni în formatul 1+1. Negocierile vor avea loc la biroul misiunii OSCE din Tiraspol. Simplul fapt al acestei întâlniri este deja un eveniment: timp de aproape un an, procesul de reglementare s-a aflat într-o pauză politică.
Întrebarea principală este: de ce tocmai acum?
Formatul 1+1 ca realitate impusă
Mecanismul anterior 5+2, la care participau Rusia, Ucraina și OSCE, s-a blocat de facto după invazia pe scară largă a Federației Ruse în Ucraina. Pentru Chișinău, acest format și-a pierdut legitimitatea, întrucât unul dintre „garanți” a devenit parte într-un război major.
Acum negocierile se reduc la un contact direct între Chișinău și Tiraspol. Este un format mai puțin ambițios, dar mai ușor de gestionat. Nu promite un progres major, însă permite evitarea unei escaladări necontrolate.
Fundalul militar care nu poate fi ignorat
La sfârșitul anului 2025, în regiune s-a înregistrat o creștere a activității militare și desfășurarea producției de drone. Pentru Moldova, acesta este un semnal alarmant: Transnistria rămâne un teritoriu cu prezență a contingentului militar rus și cu depozite mari de muniții.
Pe fundalul războiului din Ucraina, orice agravare a situației pe Nistru capătă automat o dimensiune geopolitică mai largă. Moldova nu dispune de resurse pentru un scenariu de forță, de aceea miza este pusă pe un dialog controlat.
De ce procesul „a prins viață” tocmai acum
Există câteva motive posibile:
- Turbulențe de securitate în regiune. După o serie de incidente hibride în Europa de Est, Chișinăul încearcă să minimizeze riscurile apariției unui al doilea front.
- Factorul economic. Economia transnistreană depinde de exporturile către UE prin mecanismele moldovenești. Izolarea totală nu este avantajoasă nici pentru Tiraspol.
- Semnalul internațional. Revenirea la negocieri le arată partenerilor că Moldova rămâne angajată în soluționarea pașnică a conflictului.
În fapt, acesta este mai degrabă un instrument de stabilizare a status quo-ului decât un pas spre reintegrare.
Negocieri fără iluzii
Ultima întâlnire între părți a avut loc pe 8 aprilie 2025, la Bender, la nivelul viceprim-ministrului pentru reintegrare din partea Chișinăului și al reprezentantului structurilor de politică externă de la Tiraspol. Nici atunci nu a existat un progres real.
Și întâlnirea actuală, cel mai probabil, nu va schimba configurația conflictului, care durează de la începutul anilor 1990. Totuși, ea poate reduce riscul unei crize izbucnite pe neașteptate.
În condițiile actuale, și asta este deja un rezultat.
Jocul mare în jurul unei regiuni mici
Transnistria nu înseamnă doar un conflict local. Este parte a unei arhitecturi de securitate mai ample în regiunea Mării Negre. Pentru Rusia, regiunea rămâne o pârghie de influență asupra Chișinăului. Pentru UE, este un test al capacității de a stabiliza vecinătatea. Pentru Ucraina, este un potențial risc de securitate pe direcția sud-vestică.
De aceea, orice pas – chiar și o întâlnire tehnică în format 1+1 – are importanță.
La ce ne putem aștepta în continuare
Cel mai realist scenariu este reluarea contactelor regulate fără progrese politice majore. Problema statutului regiunii va rămâne înghețată. În schimb, părțile s-ar putea concentra pe aspecte practice: transport, energie, mecanisme economice.
Aceasta este strategia pașilor mici.
Într-o situație în care în jurul regiunii continuă un război mare, stabilitatea în sine devine o realizare.
Iar esențialul aici nu sunt declarațiile sonore, ci capacitatea de a împiedica transformarea Nistrului într-o nouă linie a frontului.
