Kremlinul transformă crizele umanitare din Ucraina într-un instrument diplomatic de influență asupra lui Trump

Moscova încearcă să exploateze chiar și acordurile umanitare limitate, obținute pe fondul propriei agresiuni, pentru a-i prezenta lui Donald Trump imaginea lui Vladimir Putin ca partener dispus la cooperare și compromisuri. Întâlnirea delegațiilor ucraineană și rusă de la Casa Albă, la care a participat Melania Trump, a devenit o nouă ocazie pentru Kremlin de a promova această strategie diplomatică.

Cooperarea umanitară, transformată în instrument de negociere politică

La 5 noiembrie, prima doamnă a SUA, Melania Trump, a organizat la Casa Albă o întâlnire între reprezentanții Ucrainei și ai Rusiei, consacrată operațiunii umanitare din orașul ocupat Oleşki, regiunea Herson. Evenimentul urma să evidențieze rezultatele încetării temporare și limitate a focului, care a permis evacuarea populației civile.

Partea ucraineană a fost reprezentată de Dmitro Lubineț, Avocatul Poporului din Ucraina, și de deputatul David Arahamia. Delegația rusă a fost formată din Kirill Dmitriev, reprezentant special al Kremlinului, și Iana Lantratova, ombudsmanul rus.

Cu toate acestea, după cum subliniază analiștii Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), în spatele componentei umanitare a acestei întâlniri se conturează un calcul politic mult mai amplu al Moscovei.

Rusia încearcă să prezinte acordurile limitate drept o dovadă a disponibilității Kremlinului pentru un dialog constructiv cu Washingtonul. În același timp, Moscova încearcă să separe consecințele umanitare ale propriei agresiuni de responsabilitatea pentru apariția acestora. Această substituire a cauzelor le permite reprezentanților ruși să vorbească despre presupuse succese comune, fără să recunoască faptul că tocmai ocupația rusă și acțiunile militare au creat condițiile pentru dezastrul umanitar.

În esență, Kremlinul încearcă să transforme rezolvarea unor probleme pentru care este el însuși responsabil într-un argument în favoarea apropierii politice de Statele Unite.

Dmitriev îi vinde Washingtonului imaginea unui Kremlin pacifist

ISW a acordat o atenție deosebită comportamentului lui Kirill Dmitriev în timpul întâlnirii. Reprezentantul rus a comparat încetarea focului din Oleşki cu eforturile anterioare ale Melaniei Trump de a facilita întoarcerea copiilor ucraineni deportați ilegal în Rusia.

Astfel, Moscova încearcă să reunească diferite probleme umanitare într-o singură poveste despre presupusa cooperare de succes cu administrația americană. Problema este că, în ambele cazuri, este vorba despre consecințele acțiunilor Rusiei.

Deportarea copiilor ucraineni nu a fost o problemă umanitară accidentală, care a necesitat medierea Moscovei și a Washingtonului. Este o consecință a politicii rusești în teritoriile ocupate. În mod similar, situația umanitară din Oleşki a apărut în condițiile ocupației ruse și ale războiului declanșat de Kremlin.

ISW amintește, de asemenea, că Iana Lantratova se află sub sancțiuni americane și este implicată în răpirea a cel puțin unui copil ucrainean. Prezența sa la întâlnirea de la Casa Albă evidențiază o altă contradicție a tacticii diplomatice ruse: Moscova încearcă să obțină dividende politice din cooperarea umanitară, implicând în acest proces reprezentanți asociați cu acțiuni care au devenit ele însele obiectul condamnării internaționale.

Pentru Kremlin, obiectivul nu este atât rezolvarea problemelor umanitare, cât impunerea la Washington a unei interpretări convenabile a evenimentelor: Rusia nu doar că poartă un război, ci rămâne, chipurile, un partener cu care pot fi negociate inițiative umanitare comune.

Armistițiul din Oleşki și atacurile asupra orașului Dnipro: adevăratul preț al declarațiilor Rusiei

Cea mai grăitoare este diferența dintre declarațiile diplomatice ale reprezentanților ruși și acțiunile armatei ruse.

În timp ce în Oleşki era în vigoare încetarea limitată a focului, trupele ruse au lansat un atac asupra orașului Dnipro, în urma căruia au murit cel puțin 14 persoane. Acest contrast demontează practic imaginea Rusiei ca stat interesat de dezescaladarea umanitară.

Moscova își demonstrează disponibilitatea pentru acorduri locale atunci când acestea îi oferă un avantaj diplomatic, însă acest lucru nu este însoțit de încetarea terorii împotriva populației ucrainene. Inițiativele umanitare rămân selective și limitate, în timp ce strategia generală de război nu se schimbă.

Tocmai asupra acestei contradicții atrag atenția analiștii ISW: încercările oficialilor ruși de a-l prezenta pe Vladimir Putin drept un lider pacifist, deschis negocierilor, nu corespund acțiunilor trupelor ruse pe teritoriul Ucrainei.

Acesta este un aspect esențial pentru evaluarea oricăror acorduri viitoare. Un succes umanitar punctual nu poate demonstra schimbarea politicii unui stat care continuă să atace populația civilă.

Casei Albe i se propune să evalueze Kremlinul după gesturi izolate

Întâlnirea din 5 noiembrie a avut și o dimensiune simbolică. Melania Trump a transmis scrisori personale adresate lui Vladimir Putin și Volodimir Zelenski, afirmând că armistițiul din Oleşki nu ar fi fost posibil fără implicarea acestora. Delegația ucraineană i-a înmânat primei doamne a SUA Ordinul Principesei Olga, clasa I, iar aceasta le-a mulțumit președintelui ucrainean și cetățenilor Ucrainei.

Totuși, dincolo de protocolul diplomatic, rămâne o întrebare importantă: nu încearcă oare Moscova să folosească asemenea contacte pentru a determina o relaxare treptată a poziției americane față de Rusia?

Pentru Kremlin, aceasta este o strategie deosebit de avantajoasă. În loc să răspundă pentru consecințele de amploare ale războiului, partea rusă propune Washingtonului acorduri umanitare punctuale drept dovadă a propriei disponibilități pentru cooperare. Pe viitor, asemenea episoade ar putea fi invocate în cadrul negocierilor pentru a justifica concesii, reducerea presiunii asupra Rusiei și crearea unor condiții mai favorabile Moscovei.

Principalul pericol constă în faptul că o cooperare umanitară poate deveni treptat, dintr-un mecanism de salvare a oamenilor, un instrument de legitimare politică a agresorului.

Repatrierea copiilor deportați, evacuarea civililor și alte probleme umanitare nu trebuie să devină obiectul unor negocieri în urma cărora Rusia să primească recompense politice. Acestea nu reprezintă concesii din partea Moscovei, ci obligații ale acesteia: să înceteze încălcările și să înlăture consecințele propriilor acțiuni.

Kremlinul mizează pe faptul că administrația Trump va evalua Rusia prin prisma unor manifestări izolate de disponibilitate pentru cooperare, nu prin imaginea de ansamblu a comportamentului său. Însă adevăratul indicator al intențiilor lui Putin nu îl reprezintă întâlnirile de la Washington sau declarațiile diplomatice ale lui Dmitriev, ci acțiunile armatei ruse în Ucraina.

Rusia nu devine o parte pacifistă doar pentru că acceptă temporar să nu împiedice evacuarea oamenilor de pe un teritoriu pe care tot ea l-a ocupat.