La 24 ianuarie 2025, în Transnistria nerecunoscută au început proteste de amploare. Oamenii s-au adunat la Bender și la alte puncte de control cu sloganuri precum „Moldova, lasă gazul să treacă” și „Nu genocidului poporului transnistrean”, exprimându-și nemulțumirea față de situația actuală. Protestele au fost însoțite de acuzații la adresa Chișinăului, însă, așa cum au confirmat guvernul moldovenesc și o serie de instituții de presă, de fapt criza a fost provocată nu de Moldova, ci de Rusia.
Criza energetică din Transnistria este legată de încetarea furnizării de gaze pe teritoriul Ucrainei. Partea rusă, dând vina pe Chișinăul, a afirmat că problemele au apărut din cauza refuzului Moldovei de a-și recunoaște datoria față de Gazprom, precum și din cauza încetării tranzitului de gaze prin Ucraina. La rândul lor, autoritățile moldovenești susțin că Rusia a limitat în mod deliberat aprovizionarea, folosind gazul ca instrument de presiune politică.
Punctul cheie este criza economică și energetică, care a înrăutățit brusc situația din regiune: presiunea în sistemul de transport al gazelor din Transnistria a scăzut critic, rezervele de gaze au fost practic epuizate, iar în cazul „blocarei aerului” rețelelor, restaurarea ar putea dura până la trei luni. Acest lucru a declanșat întreruperi masive de energie și încălzire, iar locuitorii Transnistriei au început să se confrunte cu o catastrofă umanitară.
- Controlul asupra Transnistriei
Mulți experți și oficiali, printre care și premierul moldovean Dorin Recean, au spus că protestele din Transnistria sunt inspirate de Rusia, deoarece conducerea regiunii nerecunoscute este strâns legată de Moscova și acționează la ordinele acesteia, organizând proteste pentru a crește tensiunile și a pune presiune asupra Moldovei. - Presiunea politică prin gaz
Rusia a folosit în mod repetat resursele energetice ca instrument de influență geopolitică. Restricționarea livrărilor de gaze și acuzațiile împotriva Moldovei ar putea face parte din strategia Moscovei de destabilizare a situației din regiune. Moldova insistă că Gazprom are capacitatea tehnică de aprovizionare, dar Rusia transferă în schimb responsabilitatea către Chișinău. - Retorică despre „genocid”
Acuzațiile împotriva Moldovei de „genocid al poporului transnistrean”, exprimate de șeful regiunii Krasnoselsky, sunt privite ca o încercare de mobilizare a populației și de a atrage atenția comunității internaționale în scopul dezinformarii și propagandei împotriva Moldovei. Chișinăul, la fel ca și partenerii țării, consideră astfel de declarații ca parte a unui război informațional menit să creeze o imagine falsă în ochii comunității mondiale.
Oficialii moldoveni, inclusiv premierul și ministerul de externe, au respins categoric acuzațiile Rusiei și și-au exprimat angajamentul pentru o soluționare pașnică a conflictului. Aceștia subliniază că declarațiile părții ruse sunt distructive și nu fac decât să agraveze tensiunile din regiune.
Criza energetică din Transnistria devine un instrument într-un joc geopolitic mai larg. Rusia, care controlează situația, încearcă să-și sporească influența folosind problemele umanitare ale regiunii ca pârghie de presiune. Moldova, la rândul său, încearcă să-și sublinieze disponibilitatea pentru dialog, dar refuză să participe la scheme pe care le consideră manipulative.
Situația din Transnistria nu este doar manipulări despre gaze și proteste, ci vorbesc în primul rând și despre planul global al Rusiei de destabilizare completă a regiunii europene.
