Alegerile prezidențiale din Moldova, unde Maia Sandu și Alexandr Stoianoglo au ajuns în turul doi, au devenit locul unei bătălii crâncene între două vederi opuse asupra viitorului țării. La ultima dezbatere, Stoianoglo, prezentându-se ca un susținător al neutralității și al „integrării europene”, a urmat de fapt manualul pro-rus.
Declarațiile sale despre ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei, susținerea „independenței” justiției și criticarea abordărilor europene indică riscurile pe care președinția sa le-ar putea aduce pentru securitatea Republicii Moldova și calea sa europeană. În acest articol, vom analiza ce amenințări și provocări poate crea Stoianoglo pentru cursul strategic al țării către integrarea în UE și modul în care politicile sale pot consolida influența Rusiei în regiune.
Să ne uităm puțin mai detaliat la tezele lui Stoianglo.
1. Neutralitatea ca modalitate de a slăbi vectorul euro-atlantic
Una dintre principalele promisiuni ale lui Stoianoglo a fost menținerea neutralității Moldovei. Cu toate acestea, în contextul conflictului în curs de desfășurare pe teritoriul Ucrainei, o astfel de retorică slăbește de fapt cursul către integrarea europeană. Neutralitatea pe care Stoianoglo o subliniază amintește de abordarea politică „multi-vectorală” pe care Rusia o folosește adesea pentru a menține influența asupra țărilor post-sovietice. Stoianoglo își propune menținerea relațiilor atât cu Occidentul, cât și cu Rusia, care în situația actuală este percepută ca o încercare de echilibrare a intereselor, dar în același timp să păstreze „ușa deschisă” pentru influența Moscovei. Acest lucru este deosebit de periculos pentru Moldova, care se străduiește pentru stabilitate și securitate în fața unei amenințări din est.
2. Sprijinul pentru sancțiunile anti-ruse se presupune că este „izolare inutilă”
Stoianoglo a mai menționat că impunerea de sancțiuni împotriva Rusiei ar „izola în mod inutil” Moldova pe arena internațională și a pus sub semnul întrebării oportunitatea acestora. Această abordare contrazice în mod clar interesele țărilor UE, care au impus sancțiuni ca răspuns la agresiunea Rusiei. Stoianoglo nu înțelege sau nu vrea să înțeleagă că refuzul sancțiunilor nu numai că va pune în pericol politica externă a Moldovei, ci va duce și la o posibilă izolare economică și politică a țării de Occident. Asemenea declarații ale lui Stoianoglo pot fi percepute ca un semnal al pregătirii sale de a coopera cu Rusia, ceea ce contrazice cursul strategic al integrării europene.
3. Incertitudine în problema relațiilor ucraineno-moldovenești
Stoianoglo declară sprijin pentru Ucraina și dezvoltarea relațiilor cu aceasta, dar retorica sa se dovedește a fi ambiguă și vagă. În timp ce Sandu susține în mod deschis Ucraina în confruntarea cu Rusia, Stoianoglo preferă un limbaj raționalizat, evitând declarațiile specifice. Ținând cont de legăturile strânse ale Republicii Moldova cu Ucraina, astfel de nuanțe ar putea afecta negativ relațiile bilaterale și pot provoca neîncredere din partea Kievului, care vede Moldova ca un partener în lupta împotriva agresiunii.
4. Legături cu personalități politice pro-ruse
Sandu l-a acuzat direct pe Stoianoglo că are legături cu Igor Dodon, Vyacheslav Platon și Ilan Șor, cunoscuți pentru opiniile lor pro-ruse și scandalurile de corupție. Să ne amintim că Șor este cunoscut și pentru afacerile sale criminale, motiv pentru care a ajuns la internațional lista dorita. Stoianoglo neagă implicarea cu acești indivizi, dar sprijinul său din partea unor astfel de politicieni ridică îndoieli cu privire la independența sa. Sprijinul lui Stoianoglo din partea personalităților pro-ruse și criminale poate indica disponibilitatea sa de a acționa în interesele anumitor grupuri, ceea ce reprezintă o amenințare pentru calea democratică și stabilitatea țării.
5. Integrarea europeană ca joc politic
Deși Stoianoglo pretinde că sprijină integrarea europeană, refuzul său de a participa la referendumul despre vectorul european îl numește „jocul politic Sandu”. Acest lucru subliniază din nou faptul că angajamentul său față de UE poate fi pur declarativ, folosit în scopuri politice pentru a nu speria alegătorii orientați spre Europa. Această abordare nu numai că poate încetini procesul de integrare europeană, ci și poate ridica îndoieli în rândul partenerilor internaționali.
6. Dependenţa politică a sistemului judiciar
În cadrul dezbaterii, Stoianoglo a subliniat că sub conducerea sa sistemul judiciar va rămâne independent și deschis. Cu toate acestea, activitățile sale de procuror general pun la îndoială astfel de promisiuni. În această poziție, Stoianoglo a fost acuzat în mod repetat de inacțiune în investigarea unor scandaluri majore de corupție, inclusiv „furtul a un miliard”. În acest context, promisiunile lui Stoianoglo de a reforma sistemul judiciar pot fi percepute ca o încercare de a menține controlul asupra acestui domeniu în interesul anumitor indivizi și grupuri.
Astfel, Alexander Stoianoglo, în ciuda declarațiilor sale despre presupusul său angajament față de cursul european, oferă Moldovei o politică ambiguă și ambiguă, care în practică poate duce la creșterea influenței Rusiei. Retorica sa de neutralitate, reticența în ceea ce privește sancțiunile împotriva Rusiei, sprijinul din partea forțelor pro-ruse și lipsa de claritate în probleme importante de politică externă indică faptul că Stoianoglo reprezintă o amenințare la adresa securității și integrării Moldovei în Europa.
Strategia prezidențială a lui Stoianoglo ar putea duce la slăbirea instituțiilor democratice și la creșterea dependenței de grupurile de presiune pro-ruse, ceea ce este deosebit de periculos pentru o țară aflată în pragul unei alegeri istorice între Uniunea Europeană și o posibilă revenire la scenarii pro-ruse.
