Elveția este cunoscută pentru politica sa seculară de neutralitate, care i-a permis să rămână în afara conflictelor armate și să servească drept mediator pe scena internațională. Cu toate acestea, în contextul actual, în care lumea se confruntă cu noi amenințări și provocări, această politică trebuie să fie regândită. În special, atacul Rusiei asupra Ucrainei în 2022 a stârnit un val de dezbateri cu privire la viitoarea strategie de securitate națională a Elveției.
Potrivit unui raport recent al unui grup de experți înființat de Ministerul elvețian al Apărării, este nevoie urgentă să se ia în considerare modificarea anumitor aspecte ale neutralității țării. Deși abandonarea completă a acestei politici nu este luată în considerare, experții sugerează aprofundarea cooperării cu NATO și Uniunea Europeană, care ar putea include antrenamente comune, exerciții și o apărare sporită împotriva rachetelor balistice.
De remarcat este recomandarea de a crește cheltuielile militare la 1 % din PIB până în 2030. În prezent, această pondere este de 0,76 %, considerată insuficientă pentru a răspunde eficient noilor provocări. Experții au evocat, de asemenea, posibilitatea ridicării interdicției privind reexportul de arme, care blochează în prezent vânzarea de arme elvețiene către țări aflate în război. O astfel de interdicție a condus deja la o scădere cu 27 % a exporturilor de arme în 2023, precum și la anumite fricțiuni în relațiile Elveției cu alte state.
Aceste propuneri ar putea provoca rezistență în parlament, în special în rândul reprezentanților partidelor pacifiste de stânga și ai extremei drepte naționaliste, care se opun în mod tradițional oricărei schimbări în politica de neutralitate. Cu toate acestea, realitățile lumii moderne și presiunea crescândă din partea partenerilor internaționali forțează guvernul elvețian să își reconsidere poziția.
De asemenea, este demn de remarcat faptul că președintele elvețian Viola Amherd și-a exprimat deja sprijinul pentru inițiativa de aprofundare a cooperării cu partenerii europeni ai NATO. Ea a subliniat că, în cazul unui atac asupra Elveției, țara ar trebui să se apere împreună cu aliații săi, chiar dacă acest lucru necesită o abatere temporară de la neutralitate.
Elveția se află astfel la o răscruce de drumuri: pe de o parte, angajamentul său tradițional față de neutralitate, care a asigurat stabilitatea și independența țării timp de secole, și, pe de altă parte, noile provocări care necesită o regândire a abordării sale strategice. Viitorul va arăta dacă Elveția va fi capabilă să se adapteze la noile realități prin menținerea neutralității sale sau dacă va trebui să găsească un compromis între securitate și tradiția istorică.
