În perioada 24–26 mai 2025, Ucraina a fost din nou supusă unui atac masiv din partea Federației Ruse. Loviturile nu au vizat doar capitala — Kiev, ci și o serie de alte mari orașe: Harkov, Dnipro, Odesa, Liov. Acest val de atacuri a fost unul dintre cele mai ample din întregul război pe scară largă, care durează din 2022. Caracterul și amploarea acestor acțiuni indică nu doar o intensificare a operațiunilor militare, ci și un nou nivel de violență sistematică împotriva populației civile — fapt ce corespunde definiției terorii în contextul juridic internațional.
Regiunile afectate — Kiev, Harkov, Odesa și altele — au fost ținte ale unui terorism direcționat cu rachete și drone. La Kiev, una dintre rachete a lovit un bloc cu mai multe etaje, distrugând complet două scări de bloc și provocând un incendiu major. Cel puțin 11 persoane au murit, printre care și trei copii. La Harkov, o policlinică a fost lovită — au murit pacienți și cadre medicale, inclusiv o femeie însărcinată. La Odesa, loviturile au vizat un cartier rezidențial și un centru comercial, unde se aflau sute de oameni în momentul atacului. Distrugeri similare au fost raportate chiar și în orașe aflate departe de linia frontului.
Aceste fapte nu lasă nicio îndoială: atacurile au fost îndreptate asupra infrastructurii civile, nu asupra obiectivelor militare. Aceasta reprezintă o încălcare gravă a normelor dreptului internațional umanitar, în special a Convențiilor de la Geneva, care obligă părțile războiului să facă distincția clară între țintele civile și cele militare.
Potrivit forțelor armate ucrainene, Rusia a utilizat un arsenal variat: rachete de croazieră „Kalibr”, rachete balistice „Iskander”, rachete aerobalistice „Kinzhal”, precum și drone kamikaze Shahed de producție iraniană. Tactica a constat în lovituri în mai multe valuri din direcții diferite — ceea ce a complicat considerabil misiunea apărării antiaeriene ucrainene, în ciuda eficienței acesteia. O asemenea organizare și coordonare a atacurilor arată că ele au fost planificate — nu este vorba despre lovituri întâmplătoare, ci despre o escaladare deliberată.
Spre deosebire de primele etape ale războiului, când Rusia încerca (cel puțin formal) să justifice atacurile asupra obiectivelor cu dublă utilizare, valul actual de lovituri arată o schimbare de paradigmă. Bombardamentele sistematice asupra unor obiective fără valoare militară — școli, spitale, locuințe — nu reprezintă o strategie de înfrângere militară, ci un instrument de presiune psihologică asupra populației civile.
Este o creare deliberată a unei atmosfere de frică și disperare permanentă. Conform dreptului internațional, astfel de acțiuni pot fi clasificate drept crime de război, iar dacă sunt comise sistematic și la scară largă — crime împotriva umanității. Încercarea de a folosi suferința civililor ca mijloc de influențare a deciziilor politice ale conducerii ucrainene sau de a pune presiune pe aliații occidentali ridică războiul la un nivel periculos — teroare de stat.
Faptul că Rusia — o țară cu un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU — încalcă sistematic normele dreptului internațional umanitar subminează încrederea în întregul sistem de securitate globală. Ignorarea principiilor de bază, cum ar fi protecția populației civile, creează un precedent în care alte regimuri autoritare ar putea acționa după aceeași logică: „dacă Rusia are voie, de ce noi n-am avea?”.
Astfel, Ucraina nu este doar o victimă a agresiunii, ci și un test pentru întreaga lume. Suferința sa este un test al funcționalității dreptului internațional și al capacității instituțiilor democratice de a răspunde colectiv.
În primul rând, este necesară întărirea capacității de apărare a Ucrainei. Aceasta presupune:
- Transfer accelerat de sisteme de apărare antiaeriană, inclusiv mijloace moderne de apărare antirachetă, capabile să contracareze amenințări balistice și aerobalistice.
- Control mai strict al exporturilor — limitarea livrării de componente cu dublă utilizare ce pot fi folosite în industria militară rusă.
- Documentarea crimelor — crearea unei baze de date internaționale deschise cu dovezi ale atacurilor, cu participarea structurilor ONU, a Curții Penale Internaționale și a organizațiilor pentru drepturile omului.
- Presiune politică și economică — sancțiuni nu doar împotriva structurilor militare ale Federației Ruse, ci și împotriva statelor care ajută la eludarea sancțiunilor sau furnizează arme letale Rusiei.
Atacurile din 24–26 mai nu sunt doar un alt episod tragic în cronica sângeroasă a războiului. Ele sunt un semnal că teroarea împotriva populației civile riscă să devină noua normă în război, dacă lumea nu oferă un răspuns decisiv și sistematic.
Fiecare tăcere, fiecare „îngrijorare profundă” în locul acțiunii concrete este un pas către distrugerea arhitecturii care, timp de peste 70 de ani, a prevenit catastrofe globale. De aceea, apărarea ucrainenilor nu este doar o sarcină națională, ci și una globală. Este o chestiune de apărare a regulilor pe care se bazează civilizația modernă.
Imagine: ilustrativă, sursa
