Propaganda rusă nu încetează să caute noi modalități de a-și legitima planurile agresive. Recent, în Europa au început să circule noi narațiuni care discută deschis despre posibilitatea împărțirii Ucrainei între alte țări. Dacă mai devreme mașina Kremlinului a lucrat pentru a crea o imagine a Ucrainei ca „nazist” sau „stat eșuat”, acum retorica s-a schimbat – Moscova încearcă să promoveze ideea că independența Ucrainei este presupus un fenomen temporar, iar teritoriile sale pot fi „redistribuit” între ţările vecine.
Unul dintre principalii purtători de cuvânt ai noului vector de propagandă a devenit directorul Serviciului de Informații Externe din Rusia, Serghei Naryshkin, care este și șeful Societății Istorice Ruse. Folosindu-și statutul de „istoric”, el încearcă să dea afirmațiilor sale o aromă pseudoștiințifică.
Într-un interviu recent acordat TASS, Naryshkin a sugerat că problema divizării teritoriale a Ucrainei este „gravă” și că trebuie luată în considerare dintr-o perspectivă istorică. El a menționat, de asemenea, intenția sa de a implica în discuție istorici din Polonia, Ungaria și Slovacia, în speranța de a găsi acolo sprijin pentru ideile sale.
Cu toate acestea, în realitate, această „discuție” nu are nimic de-a face cu studiul faptelor istorice și este doar o manipulare a acestora. Este puțin probabil ca pseudo-istoricii ruși să-și amintească de Constituția lui Pylyp Orlyk, de statulitatea cazacului sau chiar de celebrul inginer francez Guillaume Beauplan, care în secolul al XVII-lea a scris despre „poporul nobil care acum se numește cazacii din Zaporozhi”.
Pe lângă propaganda directă prin mass-media controlată, Rusia își activează lobby-ul în Germania, România și alte țări pentru a promova narațiuni despre „diviziunea Ucrainei” și „negocieri fără Kiev”. Kremlinul încearcă să insufle politicienilor europeni ideea că conflictul trebuie „înghețat”, iar una dintre opțiunile pentru o astfel de „așezare” ar putea fi redistribuirea teritoriilor ucrainene.
Această retorică este răspândită în mod deosebit activ de personalitățile pro-ruse din UE. Una dintre cele mai puternice voci din acest cor este politicianul român de extremă dreapta Călin Georgescu. În discursurile sale, el vorbește despre „inevitabila împărțire a Ucrainei” și enumeră regiuni care, în opinia sa, ar trebui „redistribuite”. El sugerează că România este interesată de Bucovina de Nord, Ungaria în Transcarpatia și Polonia la Lviv.
Asemenea afirmații nu sunt întâmplătoare. Rusia lucrează de mult timp pentru a pune Ucraina în dezacord cu vecinii săi, amintindu-le de disputele teritoriale istorice. Kremlinul încearcă să creeze iluzia că Ucraina nu este un subiect de drept internațional, ci un teritoriu care poate fi împărțit între jucători mai puternici.
Putin înțelege că nu este capabil să distrugă Ucraina prin mijloace militare, așa că caută metode alternative – manipularea informațiilor, presiunea politică și capcanele diplomatice. Kremlinul face aluzii către Occident: „Nu am putut învinge Ucraina, să ajungem măcar la o înțelegere și să o împărțim”.
Cu toate acestea, aceste planuri nu au perspective reale. Este puțin probabil ca țările europene care susțin Ucraina să fie de acord cu astfel de scenarii. Mai mult, orice încercare de a discuta oficial despre „diviziunea Ucrainei” ar amenința nu numai dreptul internațional, ci și stabilitatea Europei în sine.
Rusia a demonstrat încă o dată că strategia sa se bazează nu pe fapte istorice, ci pe manipulare și încercări de a semăna haos. Cu toate acestea, lumea a văzut de mai multe ori cum se termină astfel de scenarii. Ucraina a dovedit că nu este o „entitate temporară”, ci un stat independent cu propria istorie și sprijin internațional. Și niciun „secret” al Kremlinului nu va schimba acest fapt.
