Dilema energetică a Budapestei: de ce Szijjártó atacă din nou Bruxelles-ul
Declarația ministrului de externe al Ungariei, Péter Szijjártó, potrivit căreia Uniunea Europeană „distruge cu un baros uriaș securitatea energetică a Europei”, este încă un semnal al adâncirii conflictului dintre Budapesta și Bruxelles. În timp ce UE avansează spre renunțarea completă la resursele energetice rusești, conducerea ungară insistă: pentru Ungaria, renunțarea la gazul și petrolul rusesc ar fi, chipurile, imposibilă din punct de vedere economic.
Cu câteva săptămâni în urmă, Consiliul UE a susținut decizia privind încetarea treptată a importurilor de gaz rusesc începând cu ianuarie 2026. Acesta a fost un pas logic după invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina și după creșterea dependenței Kremlinului de veniturile obținute din exportul de resurse energetice, bani care finanțează direct mașinăria de război a Federației Ruse. Comisarul european pentru energie, Dan Jørgensen, a declarat chiar că niciun aranjament politic între Kiev și Moscova nu va fi un motiv pentru reluarea achizițiilor de gaz rusesc.
Pe acest fundal, Budapesta se distanțează tot mai activ de linia comună a UE. Ungaria rămâne una dintre cele mai dependente țări de resursele energetice rusești: în 2024, ponderea gazului rusesc în importurile sale era de 74%, iar a petrolului – 86%. Această dependență este rezultatul liniei politice promovate de guvernul lui Viktor Orbán, care consideră prețurile mici la gaz și electricitate un element-cheie al stabilității sociale. Asta permite menținerea unor tarife atractive pentru alegători, mai ales în ajunul alegerilor parlamentare din 2026, unde pozițiile partidului de guvernământ nu mai par atât de solide.
Totuși, dependența de resurse energetice externe, controlate de un stat agresor, se transformă inevitabil într-un instrument de influență politică. Declarațiile lui Szijjártó despre „distrugerea securității energetice a Europei” sunt, de fapt, o încercare de a legitima păstrarea acestei dependențe, chiar dacă majoritatea statelor UE se mișcă de mult în direcția diversificării. Unele țări – în special Republica Moldova – au demonstrat deja că trecerea la surse alternative este posibilă chiar și în condițiile unei reziliențe economice mult mai reduse.
Un alt detaliu important este înțelegerea obținută de Orbán cu Donald Trump privind acordarea unei excepții pentru Ungaria de la sancțiunile americane împotriva companiilor energetice rusești. Deși presa occidentală a relatat că această derogare ar urma să fie valabilă doar un an, Budapesta insistă că ar fi nelimitată în timp. Acest lucru adâncește ruptura dintre Ungaria și partenerii săi europeni și demonstrează lipsa de dorință a guvernului ungar de a reduce dependența energetică, deși există alternative – de exemplu, utilizarea oleoductului „Adria” prin Croația.
De ani de zile, în discursul oficial al Budapestei se conturează imaginea unei țări care ar fi nevoită să aleagă între stabilitatea economică și solidaritatea cu partenerii europeni. Dar în realitate, situația este mult mai complexă. Pe termen lung, menținerea unui astfel de „model energetic” creează riscuri pentru independența deciziilor Ungariei, limitând spațiul de manevră și accentuând vulnerabilitatea în fața presiunilor externe.
La rândul său, Bruxelles-ul privește diversificarea surselor de aprovizionare nu ca pe un gest politic, ci ca pe o necesitate impusă de noua arhitectură de securitate a Europei. Pentru majoritatea statelor UE, aceasta a devenit parte a unei strategii de protecție împotriva șantajului și instabilității, dar și o cale de modernizare a propriilor sisteme energetice.
Prin urmare, declarația lui Szijjártó pare mai degrabă o tentativă de a conserva un status quo politic convenabil actualei conduceri de la Budapesta, decât un avertisment real despre un presupus „colaps al energiei europene”. În timp ce restul Europei își regândește arhitectura de securitate, Ungaria continuă să se agațe de un model care nu mai corespunde noii realități – și care riscă să devină tot mai costisitor, nu doar economic, ci și politic.
