Patru ani de război: lumea a ieșit din nou în sprijinul Ucrainei – de la Paris până la Auckland
Aniversarea invaziei la scară largă a Rusiei a devenit nu o dată formală, ci un moment de autoevaluare globală.
Au trecut patru ani de la 24 februarie 2022 – și doisprezece ani de la începutul agresiunii rusești din 2014.
Și întrebarea care a răsunat pe străzile diferitelor continente a fost aceeași: este lumea încă dispusă să plătească prețul pentru principii?
Paris: Memoria europeană fără iluzii
Mii de oameni au ieșit pe străzile Parisului pentru un marș de solidaritate. Steaguri ucrainene, afișe care cereau o presiune sporită asupra Kremlinului și sloganuri care cereau o pace justă – acesta nu a fost doar un gest de sprijin, ci și un semnal intra-european.
Societatea franceză demonstrează că oboseala nu este egală cu indiferență.
Ucraina nu este un război periferic, ci o chestiune de arhitectură de securitate europeană.
Tocmai de aceea au existat apeluri pentru a nu îngheța conflictul de dragul „stabilității”, care în realitate înseamnă legitimarea forței.
Washington: Sprijinul ca alegere strategică
La Washington, protestul din fața reședinței ambasadorului rus a căpătat un ton politic mai asertiv.
Participanții au cerut:
- sporirea ajutorului militar,
- sancțiuni extinse,
- transferul de sisteme cu rază lungă de acțiune, inclusiv rachete Tomahawk, către Ucraina.
Dezbaterea americană despre sprijinul pentru Kiev a depășit de mult solidaritatea umanitară. Este o dezbatere despre leadershipul global și un semnal pentru toți aliații: poate democrația să fie consecventă atunci când prețul sprijinului crește?
Auckland: Accent moral
În Auckland, mitingul de solidaritate a căpătat o tonalitate deosebit de emoționantă. Participanții au amintit deportarea ilegală a copiilor ucraineni – unul dintre cele mai dureroase aspecte ale războiului.
Conform diferitelor estimări, cel puțin 20.000 de copii au fost luați din teritoriile ocupate. Documentele lor sunt schimbate, li se impun noi identități, iar legăturile cu familiile lor sunt rupte.
Aceasta nu mai este o simplă agresiune militară.
Aceasta este o încercare de a rescrie viitorul prin distrugerea unei generații.
Tocmai de aceea, la miting, au fost exprimate cereri pentru un tribunal internațional și pentru asumarea responsabilității personale.
Finlanda: Poziția statului prin simbol
La Helsinki, drapelul ucrainean va fi arborat alături de drapelul național, clădirile guvernamentale vor fi iluminate în albastru și galben, iar un eveniment memorial, „Valoa Ukrainaan”, va avea loc pe treptele catedralei.
Acesta este un gest diplomatic, dar în timp de război, simbolurile capătă o semnificație strategică.
Finlanda, prin consolidarea integrării sale în domeniul apărării în Europa, demonstrează că problema ucraineană este o chestiune de securitate comună.
Australia: Solidaritate prin distanță
Evenimentele vor avea loc la Canberra, Sydney, Melbourne, Brisbane și Hobart.
Organizatorii australieni subliniază faptul că războiul nu este mai puțin criminal din cauza distanței geografice.
Sprijinul pentru Ucraina face parte din opoziția globală față de practica de redesenare forțată a frontierelor.
De ce este această aniversare diferită?
Patru ani reprezintă o piatră de hotar în care, de obicei, se instalează oboseala, îndoiala și pragmatismul.
Dar marșurile din diferite țări au arătat ceva diferit:
sprijinul pentru Ucraina încetează treptat să mai fie o reacție la șocul anului 2022 și devine o propunere de valoare sustenabilă.
Mesajul principal al protestelor poate fi formulat astfel:
- pacea este posibilă doar cu responsabilitate;
- sancțiunile sunt un instrument de presiune, nu un gest;
- sprijinul pentru Ucraina este o investiție în ordinea internațională.
Mai mult decât o simplă dată
Aceste proteste sunt o reamintire a faptului că războiul nu a fost „normalizat”.
În timp ce steagurile ucrainene sunt arborate în diferite capitale, numele copiilor deportați sunt auzite și cererile de dreptate sunt auzite, Ucraina nu rămâne un subiect de știri, ci un centru al alegerilor morale.
Și acest lucru este poate mai important decât orice simbolism: patru ani mai târziu, lumea încă nu este pregătită să numească agresiunea o „nouă realitate”.
