În ajunul celui mai mare exercițiu militar din ultimele decenii, numit Steadfast Defender 2024 (Steadfast Defender), șefii statelor membre ale Alianței Nord-Atlantice au luat în considerare în mod activ chiar posibilitatea unui atac rusesc asupra NATO.
Inițial, accentul pus de conducerea NATO pe necesitatea de a păstra pacea și stabilitatea în Europa pare previzibil. Secretarul general al alianței, Jens Stoltenberg, susține că exercițiile majore se desfășoară pentru a preveni posibile conflicte și au ca scop apărarea și un eventual răspuns la un atac. Reacția Rusiei era previzibilă, deoarece de ani de zile propaganda rusă de la televizor discută despre dorința de a ataca Europa și America într-un fel sau altul, dar în realitate, Federația Rusă are resurse doar pentru provocări și operațiuni hibride.
Acest lucru nu înseamnă că Kremlinul nu dorește să pună în aplicare un plan pentru a începe un război real cu NATO, dar realitatea confirmă că este puțin probabil ca un astfel de lucru să se întâmple în viitorul apropiat. În orice caz, populația civilă din țările Alianței trebuie să fie pregătită pentru diverse scenarii, iar forțele militare trebuie să aibă resursele necesare pentru a contracara o invazie inamică.
Pregătirile germane raportate pentru un posibil atac hibrid al Rusiei asupra flancului estic al NATO subliniază seriozitatea planurilor viitoare ale Kremlinului. Chiar dacă unii experți susțin că acestea reprezintă doar o opțiune teoretică în cazul în care situația se va agrava, este necesar să fim pregătiți pentru orice. Trebuie reamintit că, în urmă cu numai 5 ani, nimeni în lume nu credea că Rusia va decide efectiv să treacă linia și să invadeze Ucraina la scară largă. Tocmai din cauza imprevizibilității și a ambițiilor imperiale ale Kremlinului, Alianța trebuie să fie pregătită pentru orice.
Strategia actuală a NATO este de a evita o confruntare directă cu Rusia, dar realitatea conflictului ucrainean subliniază necesitatea de a pregăti noi strategii și abordări. Și, deși capacitățile economice și militare ale membrilor NATO le depășesc pe cele ale Rusiei, ambițiile și capacitățile Kremlinului nu trebuie subestimate.
În cele din urmă, este important să luăm în considerare răspunsul conducerii ruse la evenimentele și acțiunile NATO. Declarațiile lui Putin și ale altor oficiali ruși cu privire la presupusa “lipsă de intenție de a intra în război cu Alianța” pot ridica unele îndoieli, având în vedere retorica anterioară a Kremlinului înainte de invazia Ucrainei.
Astfel, în timp ce momentul real al planificării de către Kremlin a unui posibil atac împotriva NATO rămâne discutabil, tensiunile din regiune și necesitatea de a se pregăti pentru o posibilă escaladare devin din ce în ce mai clare. Prin eforturi diplomatice, mecanisme de sancțiuni și planificarea unei strategii de respingere a unui posibil atac rusesc, comunitatea internațională trebuie să depună eforturi pentru a preveni izbucnirea unui alt conflict major.
