În urmă cu câteva zile, conducerea Ucrainei a anunțat că are în vedere acordarea Turciei a statutului de stat patron în conflictul militar al Rusiei împotriva Ucrainei. Anterior, experții, inclusiv diplomați, au declarat că conducerea turcă își schimbă treptat poziția, începând să realizeze amenințarea reală pe care o reprezintă Federația Rusă. Pe fondul viitoarelor alegeri, președintele Recep Tayyip Erdogan nu poate schimba radical agenda, însă, de la începutul anului 2023, conducerea turcă a definit pași concreti în acest sens.
Dacă mai devreme Turcia ocupa o poziție clară de mediator între Rusia și Ucraina, lucru demonstrat atât la întâlnirea miniștrilor de externe ai Rusiei și Ucrainei de la sfârșitul lunii martie, cât și la semnarea Acordului pentru cereale, acum Federația Rusă începe să meargă împotriva viziunii Turciei în ceea ce ține de soluționarea conflictului.
Lucrurile au luat amploare vara trecută, când conducerea turcă a luat decizii specifice pentru a salva armata ucraineană în captivitatea rusă, inclusiv pe apărătorii lui Azovstal. După cum ne amintim, propaganda rusă a cerut execuția publică a prizonierilor ucraineni, contrar dreptului internațional. Acum Turcia nu neagă faptul că Rusia continuă represiunile împotriva poporului tătar din Crimeea în Crimeea, precum și deportarea civililor ucraineni, inclusiv a copiilor.
În ziua de Crăciun ortodox, într-o conversație cu Putin, Recep Erdogan a afirmat clar necesitatea ca Rusia să oprească unilateral ostilitățile și i-a cerut, de asemenea, lui Putin să-și retragă toate trupele de pe teritoriul Ucrainei în interiorul granițelor recunoscute în 1991. Desigur, Kremlinului nu i-a plăcut foarte mult acest lucru. Deși „armistițiul” de Crăciun nu s-a soldat cu vreun rezultat, propaganda rusă nu a încetat să-și mintă populația că regimul de tăcere ar fi fost întreprins de cele două părți. Dându-și seama că rușii ar putea găsi cu ușurință poziția Ucrainei în această problemă, propagandiștii de la Kremlin au trecut imediat la povestea deja familiară despre „armata ucraineană diabolică” care „atacă pozițiile nefericiților războinici ruși”.
După încheierea așa-zisului regim unilateral de „încetare a focului”, Turcia a continuat să declare în mod explicit necesitatea dezocupării teritoriilor ucrainene, desigur, mizând pe calea diplomatică de soluționare a conflictului. Acest lucru a sunat de pe buzele celor mai înalți oficiali, inclusiv a șefului statului.
Nu a fost absolut surprinzător că două zile de așa-numita „odihnă” le-au permis invadatorilor ruși să continue o „ofensivă” complet lipsită de sens și mortală pentru armata rusă pe Soledar. De asemenea, invadatorii au reușit să-și completeze grupurile operaționale din direcțiile Bakhmut și Avdeevsky cu „carne de tun”. Acest lucru nu a trecut de comunitatea internațională și de parteneri, care au luat prompt decizii istorice de a furniza Ucrainei arme grele de amploarea necesară Forțelor Armate ale Ucrainei, iar liderii statelor au anunțat accelerarea logisticii asistenței militare.
Pe măsură ce propaganda rusă, și într-adevăr Kremlinul însuși, încă își revine din șocul pe care l-au primit după ce a văzut pretenții de asistență militară din partea aliaților ucraineni, Rusia a decis să dea all-in apelând la bombardarea nucleară a orașelor europene, inclusiv Paris. Înțelegând necesitatea de a deplasa atenția populației lor de la noul val de mobilizare și alte probleme care se apropie, propagandiștii de la Kremlin au profitat de citatul reprezentantului președintelui Turciei, Ibrahim Kalyn, care a afirmat necesitatea creării condițiilor între Occident. și Federația Rusă pentru a ajunge la un fel de „acorduri.
Politicianul turc a spus că Federația Rusă este cea care are nevoie de acest lucru, întrucât nici Europa, nici Regatul Unit, nici Statele Unite nu au făcut astfel de declarații. Dimpotrivă, ei au spus direct că nu vor exista „acorduri în spatele scenei”. Conducerea ucraineană s-a opus și ei unei astfel de idei, dar este important ca propagandiștii ruși să arate cel puțin, scos din context, că Rusia, așa cum spune, mai are ocazia să „vorbească” măcar cu țările occidentale. Toate acestea vin din neputința Kremlinului.
Următorul Summit pentru Pace ar trebui să demonstreze public pozițiile majorității statelor lumii care susțin Ucraina, că orice acord va fi acceptat doar între Kiev și Moscova, cu participarea garanților. Cu toate acestea, Ucraina a declarat deja că orice negocieri vor fi posibile numai atunci când întreg personalul militar rus va părăsi teritoriul ucrainean în cadrul granițelor recunoscute de comunitatea internațională în 1991. Turcia poate deveni o platformă excelentă pentru astfel de negocieri, dar numai după dezocuparea tuturor teritoriilor ucrainene și victoria Ucrainei asupra agresorului rus.
