Putin luptă împotriva realității: cum minciuna despre front a devenit o armă a Kremlinului
Războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu se poartă de mult timp doar cu rachete, drone și artilerie. Pentru Kremlin există și un alt front — cel informațional, iar principalul său consumator riscă să devină chiar Vladimir Putin.
Președintele rus a construit ani la rând un sistem în care conducerea cere rapoarte victorioase, demonstrații de control și absența veștilor proaste. Acum, acest model se întoarce împotriva lui într-o formă distorsionată. Structurile militare, oficialii și comentatorii pro-Kremlin creează o imagine în care armata rusă avansează permanent, Ucraina pierde poziții, iar orice problemă este prezentată drept o dificultate temporară.
Problema este că Putin însuși a construit un sistem în care este mai periculos să spui adevărul decât să minți.
Kremlinul nu are nevoie de adevăr, ci de o victorie convenabilă
Pentru conducerea rusă, realitatea militară a devenit de mult o problemă politică. Înfrângerile nu pot fi prezentate drept înfrângeri, retragerile nu pot fi numite retrageri, iar eșecurile comandamentului trebuie să dispară din imaginea oficială.
În consecință, fiecare eveniment trece prin mai multe niveluri de filtrare. Mai întâi, detaliile neplăcute sunt ascunse la nivel local. Apoi sunt atenuate în rapoarte. În cele din urmă, sunt transformate într-o formulare mai convenabilă pentru conducerea de la vârf.
Astfel apare un sistem în care vestea proastă este percepută ca o amenințare pentru cel care o transmite, și nu ca un semnal că situația trebuie corectată.
Putin a obținut exact mașinăria de stat pe care a construit-o timp de decenii: o verticală în care subordonatul trebuie să intuiască ce informații dorește să audă superiorul.
Putin afirmă public lucruri pe care realitatea le contrazice
Unul dintre cele mai relevante exemple este situația din jurul orașului Sviatohirsk. Conducerea rusă a afirmat că deține controlul asupra orașului, în timp ce Forțele de Apărare ale Ucrainei continuau să îl controleze.
Acest lucru nu mai reprezintă doar propagandă rusă.
Dacă asemenea informații ajung într-adevăr la conducerea de vârf sub forma unor date reale, apare o întrebare mult mai serioasă: cine și de ce l-a convins pe Putin de existența unei realități care nu corespunde situației de pe teren?
Iar dacă Putin cunoaște situația reală și prezintă totuși în mod deliberat contrariul, problema este și mai profundă.
În ambele cazuri, rezultatul este același: președintele rus ajunge în interiorul unei construcții informaționale pe care propriul său sistem a creat-o în jurul războiului.
Minciuna a devenit parte a mecanismului de guvernare
Putin nu este un observator întâmplător al acestui sistem. Tocmai în perioada conducerii sale s-a format în Rusia un model de putere bazat pe o verticală personalizată, loialitate și controlul informației.
De aceea, ceea ce se întâmplă nu poate fi explicat exclusiv prin „greșelile unor generali”.
Sistemul minte pentru că însăși construcția politică îl împinge să facă acest lucru.
Un militar poate considera mai sigur să raporteze despre „progrese” decât să recunoască pierderea unei poziții. Un oficial poate prefera să demonstreze că ordinul a fost executat decât să raporteze existența unei probleme. Un propagandist poate declara o nouă victorie rusă în loc să explice un eșec.
Fiecare astfel de episod poate părea nesemnificativ. Însă mii de asemenea relatări se transformă treptat într-o realitate alternativă.
Iar în această realitate Putin ia decizii.
Cea mai periculoasă minciună este cea în care începe să creadă cel care a creat-o
Regimurile autoritare folosesc adesea propaganda pentru a-și manipula propria populație. În cazul Rusiei apare însă o situație mult mai periculoasă.
Putin riscă să devină prizonierul propriei mașinării de propagandă.
Dacă liderul aude constant că armata rusă avansează cu succes, că apărarea ucraineană se prăbușește și că Moscova păstrează inițiativa, imaginea sa asupra capacităților Rusiei ajunge inevitabil să depindă de această versiune a realității.
Atunci minciuna încetează să mai fie doar un instrument de influențare a societății.
Ea devine un mecanism de luare a deciziilor.
Aici propaganda se transformă într-o problemă militară. Informațiile false pot conduce la o evaluare greșită a forțelor adversarului, la distribuirea eronată a rezervelor și la convingerea că războiul poate continua practic fără limite.
Kremlinul poate ajunge să nu înțeleagă de ce războiul nu se încheie
Imaginea distorsionată a frontului poate explica și unele dintre contradicțiile politicii ruse.
Moscova vorbește simultan despre disponibilitatea pentru pace și continuă războiul. Conducerea rusă cere Ucrainei concesii, deși situația reală nu corespunde întotdeauna nivelului de superioritate militară declarat de Kremlin.
Acest lucru poate fi nu doar un joc diplomatic cinic.
Dacă Putin își supraestimează propriile poziții, el poate considera cu adevărat că timpul lucrează în favoarea Rusiei.
În acest caz, faptul că Ucraina nu capitulează nu este interpretat ca rezultat al limitărilor capacităților ruse, ci ca efect al intervenției Occidentului, al „refuzului Kievului de a negocia” sau al altor factori externi.
Astfel, sistemul evită principala concluzie: propria strategie ar putea fi greșită.
Minciuna lui Putin devine o problemă nu doar pentru Ucraina
Occidentul trebuie să țină cont de un alt factor. Negocierile cu Kremlinul nu pot fi separate de înțelegerea realității pe care o vede conducerea rusă.
Dacă Putin primește informații distorsionate despre situația de pe front, declarațiile sale privind disponibilitatea pentru negocieri, capacitățile militare ale Rusiei și condițiile pentru încheierea războiului pot fi construite pe o supraevaluare a propriilor poziții.
Aceasta înseamnă că minciuna rusă poate crește prețul erorilor diplomatice.
Subestimarea Ucrainei, supraestimarea armatei ruse și convingerea că sprijinul occidental este pe cale să slăbească îl pot determina pe Kremlin să respingă propuneri care, în condițiile unei evaluări mai realiste, ar putea fi acceptabile.
Bloggerii militari ruși sparg imaginea creată de Kremlin
Este semnificativ faptul că aceste contradicții sunt recunoscute chiar și de unii bloggeri militari ruși.
Ei nu reprezintă partea ucraineană a conflictului și, în multe cazuri, susțin invazia rusă. Tocmai de aceea, criticile lor la adresa sistemului de rapoarte false sunt importante.
Atunci când chiar și publicul pro-război începe să observe că declarațiile Moscovei nu corespund evenimentelor de pe front, monopolul Kremlinului asupra interpretării războiului începe să crape.
Apare astfel posibilitatea de a compara declarațiile oficiale cu evenimentele reale și de a pune o întrebare incomodă: de ce conducerea rusă vorbește constant despre victorii care nu pot fi confirmate?
Putin a creat un sistem care acum îl împiedică să vadă războiul
Aici se află principalul paradox al puterii ruse.
Putin a încercat să construiască un stat în care informația să fie controlată complet de sus. A reușit.
Dar controlul total are și o consecință inversă.
Atunci când pentru un raport sincer poți fi pedepsit, iar pentru unul convenabil poți fi recompensat, sistemul începe să producă realitatea pe care conducerea vrea să o audă.
Cu cât informația urcă mai sus, cu atât poate deveni mai distorsionată.
Astfel, președintele care a vrut să controleze fiecare componentă a verticalei de stat poate deveni principalul său ostatic.
Minciuna nu ascunde eșecul — doar amână recunoașterea lui
Propaganda rusă poate ascunde problemele pentru o anumită perioadă. Poate schimba formulările, rescrie rapoarte și prezenta o înfrângere drept o „regrupare”.
Dar nu poate schimba situația de pe câmpul de luptă.
Mai devreme sau mai târziu, realitatea cere un răspuns.
Atunci Kremlinul trebuie să explice de ce succesele anunțate nu au produs rezultatele așteptate, de ce adversarul continuă să reziste și de ce declarațiile victorioase anterioare s-au dovedit atât de departe de realitate.
Cu cât Putin trăiește mai mult în propria construcție informațională, cu atât mai dureroasă va fi confruntarea cu realitatea.
Adevărata amenințare nu este faptul că Putin minte lumea
Putin minte de ani de zile. Propaganda rusă a devenit de mult un instrument al războiului.
Dar acum contează altceva.
Pericolul constă în faptul că minciuna creată de Kremlin pentru societatea rusă și pentru lumea externă se poate întoarce chiar împotriva Kremlinului.
Președintele primește rapoarte construite pe teamă, cenzură și dorința de a demonstra succesul. Apoi ia decizii pe baza acestor rapoarte. Noua realitate cere ulterior noi justificări — iar sistemul produce și mai multe minciuni.
Astfel se formează un cerc vicios.
Putin a încercat să oblige realitatea să se supună declarațiilor sale. Dar realitatea nu se supune.
Ea continuă pur și simplu să existe — pe câmpul de luptă ucrainean, în pierderile armatei ruse și în acele fapte pe care nu le poate anula niciun nou raport victorios.
Tocmai de aceea, cea mai mare amenințare pentru Kremlin nu este adevărul în sine, ci momentul în care acesta nu va mai putea fi încadrat în minciuna creată de Putin.
