Războiul din Ucraina determină Europa să-și mărească stocurile de rachete și să caute sisteme de apărare antiaeriană mai ieftine
Țările europene își revizuiesc strategiile de achiziție a rachetelor și sistemelor de apărare antiaeriană, după ce războiul din Ucraina și conflictele din Orientul Mijlociu au demonstrat limitele stocurilor de interceptori costisitori.
Despre aceasta informează reuters.com.
Pe fondul utilizării pe scară largă a dronelor și rachetelor, armatele europene se orientează tot mai mult către sisteme mai ieftine, care pot fi produse și utilizate în cantități mult mai mari.
Rachetele de înaltă tehnologie s-au dovedit prea scumpe pentru utilizarea pe scară largă
Atacurile rusești asupra Ucrainei au demonstrat cât de rapid pot fi epuizate stocurile de sisteme de apărare antiaeriană în condițiile unui conflict modern. În cazul atacurilor masive, utilizarea unor interceptori costisitori împotriva unor drone relativ ieftine devine o problemă financiară majoră.
Potrivit estimărilor reprezentanților industriei de apărare, costul unei singure interceptări poate ajunge în unele cazuri la 20 de milioane de euro. Noile proiecte europene urmăresc să reducă acest indicator la aproximativ 1–2 milioane de euro.
Startupul ucrainean Fire Point anunță planuri pentru dezvoltarea unui interceptor de rachete balistice cu un cost de sub 1 milion de euro. Acesta ar fi de aproximativ patru până la șase ori mai ieftin decât interceptorii americani Patriot.
Totuși, nu este vorba despre renunțarea completă la sistemele costisitoare. Noile tehnologii ar urma să completeze sistemele de apărare antiaeriană existente, preluând misiunile împotriva dronelor, rachetelor de croazieră și altor ținte mai puțin complexe.
Europa trece de la producția în serii mici la producția de masă
Una dintre principalele probleme ale industriei europene de apărare nu mai este doar dezvoltarea unor arme noi, ci și capacitatea de a le produce rapid și în cantități mari.
Timp de ani de zile, țările europene au achiziționat în principal loturi mici de sisteme complexe și costisitoare. Experiența războiului din Ucraina a demonstrat însă necesitatea unor stocuri care să poată fi completate rapid pe măsură ce sunt consumate.
Noile companii din sectorul apărării încearcă să ocupe această nișă.
În iunie, Țările de Jos au încheiat un acord pentru achiziționarea a 700 de rachete de croazieră Ruta Block 2 de la compania europeană Destinus. Valoarea contractului este de aproximativ 250 de milioane de euro. Marea Britanie, la rândul său, a început să achiziționeze interceptori Skyhammer produși de Cambridge Aerospace.
Ucraina utilizează deja un sistem de apărare pe mai multe niveluri
Și apărarea antiaeriană ucraineană s-a adaptat atacurilor masive. Pentru combaterea unui număr mare de drone sunt utilizate grupuri mobile de foc, drone interceptoare și sisteme de război electronic, ceea ce permite păstrarea rachetelor antiaeriene mai costisitoare pentru țintele complexe.
Potrivit directorului Cambridge Aerospace, Stephen Barrett, Rusia ar putea fi capabilă să lanseze până la 900 de drone de tip Shahed într-o singură noapte. Încercarea de a distruge toate aceste ținte exclusiv cu interceptori tradiționali și costisitori ar putea genera cheltuieli de ordinul miliardelor.
Din acest motiv, dezvoltatorii europeni încearcă să creeze arme care să permită menținerea unui nivel adecvat de protecție la costuri semnificativ mai mici.
Capacitățile de producție devin un factor decisiv
Companiile europene își intensifică simultan investițiile și planurile de producție.
Cambridge Aerospace a atras 300 de milioane de dolari pentru extinderea producției și estimează că va ajunge la o capacitate de 2.500 de interceptori pe lună până la sfârșitul primului trimestru al anului viitor.
Frankenburg intenționează să producă până la 100 de rachete pe zi și estimează că va fabrica 1.500 de rachete în 2026.
Destinus caută, de asemenea, finanțare suplimentară și își dezvoltă cooperarea cu baza industrială a Rheinmetall. Fire Point utilizează o rețea de parteneri de producție pentru a extinde capacitatea de fabricație.
Totuși, pentru o creștere rapidă a producției, companiile trebuie să rezolve simultan mai multe probleme — de la accesul la motoare de rachete și componente electronice până la obținerea autorizațiilor necesare și crearea unor lanțuri de producție stabile.
Principala întrebare: va putea Europa produce armele în volumele necesare?
Reprezentanții industriei consideră că existența tehnologiilor nu garantează, de una singură, pregătirea industriei europene de apărare pentru un conflict de lungă durată.
Principala provocare este capacitatea de a produce, certifica și reface rapid stocurile de armament.
Dezvoltatorii noilor sisteme speră să reducă perioada necesară pentru crearea interceptorilor de nouă generație de la câteva decenii la câțiva ani. Fire Point, în special, intenționează să efectueze o demonstrație de interceptare a unei rachete balistice până la jumătatea anului 2027.
Astfel, industria europeană de apărare își schimbă treptat prioritățile: pe lângă dezvoltarea unor sisteme complexe, tot mai multă atenție este acordată costului unei interceptări, vitezei de producție și capacității de refacere în masă a arsenalelor.
