Guvernul rus își folosește populația și armata națională ca material de consum pentru a-și atinge obiectivele geopolitice. Ei nu ezită să trimită chiar și recruți la războiul împotriva Ucrainei – despre aceasta vorbesc deschis deja chiar și comandanții ruși.
La o ședință a Consiliului Federației, procurorul militar al Districtului Militar de Vest Artur Egiev a spus că, conform supravegherii districtului său, 600 de conscriși au fost trimiși la războiul din Ucraina. Potrivit acestuia, 12 ofițeri vor purta responsabilitatea pentru acest lucru, dar nu a raportat despre măsurile care ar urma să fie îndreptate împotriva ofițerilor, sau despre rănile sau decesele acestor militari.
Autoritățile ucrainene au anunțat la începutul războiului că în zona de luptă se aflau soldați conscriși, care, de fapt, abia împliniseră vârsta de majorat. Cu toate acestea, în mod tradițional, conducerea rusă fie a ignorat acest aspect, fie a răspuns în maniera obișnuită „asemenea soldați nu au fost trimiși în Ucraina”. Probabil că, dacă armata rusă nu ar fi suferit pierderi uriașe, autoritățile ar fi continuat să tacă pe seama acestui subiect. Însă, autoritățile de la Moscova au fost nevoite, pe 10 martie, să întrerupă tăcerea: Ministerul rus al Apărării a raportat că soldați recrutați se aflau în zona de luptă din Ucraina și că unii dintre ei au fost capturați de așa-numitul „grup de sabotaj” al batalionului naţional”.
Ceva timp mai târziu, când rețelele de socializare erau pline de fotografii cu tineri în uniforma Forțelor Armate Ruse cu necrolog, conducerea rusă a decis să continuă să tacă, adoptând și o lege, prin care se informează că identitatea celor decedați și răniți în războiul din Ucraina se va păstra în secret. Într-adevăr, pentru un stat în care există un cult al victoriei, pierderi atât de uriașe sunt inacceptabile. Din același motiv, numărul victimelor de pe nava amiral a Flotei ruse de la Marea Neagră, crucișătorul de rachete Moskva, scufundat de ucraineni la 13 aprilie 2022, este încă necunoscut. Potrivit unor rapoarte, acolo au servit și conscriși, iar unii dintre ei au decedat.
Pe lângă folosirea recruților în războiul cu Ucraina, conducerea rusă încearcă și în alte modalități de ignorare a populației și a armatei naționale. În cea mai mare parte, de dragul intereselor Kremlinului, reprezentanții regiunilor „non-ruse” sunt cei care luptă și mor: în Daghestan sunt deja peste 300 de decedați în războiul din Ucraina, peste 120 de soldați au fost îngropați în Buriatia, la fel ca și cei 90 de soldați din regiunea Volgograd.
Discriminarea „rus” – „nerus” a fost destul de clar înrădăcinată în propaganda rusă. Tot ceea ce i se aplică epitetul „non-rus” este arătat ca ridicol, patetic și de slabă calitate, pe fundalul marelui „rus”. Chiar și în prezent această tendință capătă din ce în ce mai multe trăsături militariste – de exemplu, Rusia încearcă să implice țările blocului CSTO în războiul din Ucraina. Trupele țărilor satelit ar trebui să îndeplinească funcțiile de menținere a păcii în teritoriile ocupate din regiunile Zaporojie și Herson. Acest plan a fost susținut atât în Duma de Stat, cât și de către funcționarii locali.
În rândurile celor care luptă pentru interesele Kremlinului se regăsesc și cei, pe care guvernul rus condus de Putin i-au furat până la ultimul bănuț – este vorba despre oameni din regiunile deprimate ale Rusiei. Majoritatea soldaților sunt din Siberia și Orientul Îndepărtat, regiuni în care singura șansă de a câștiga un trai decent este fie slujba în armată, fie în departamentul unui penitenciar (în asemenea regiuni se regăsește un număr mare de închisoare). Există și cazuri documentate, când oamenii au acceptat să participe la această „operațiune specială” cu scopul de a câștiga bani pentru a-și rezolva necesități acute – de sănătate sau financiare. Pe acest fundal, avem impresia că guvernul a creat în mod deliberat un declin economic în unele regiuni, astfel încât, din lipsă de speranță, populația să fie pregătită pentru orice aventură de dragul a câteva mii de ruble.
Rusia, în persoana autorităților sale, așa cum a fost în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, își tratează populația ca pe un activ nelichid, un instrument pentru a-și satisface dorințele lacome. În acest război, statul monstru a decis să distrugă nu numai ucrainenii, ci și alte popoare „non-ruse” și propriii lor cetățeni slabi din punct de vedere economic.
