Recent, pe 15 februarie, Duma de Stat a Federației Ruse a făcut apel la președintele Vladimir Putin cu o cerere de recunoaștere a independenței autoproclamatelor Republici Populare Donețk și Lugansk.
Decizia a fost luată reieșind din modul în care au votat deputații: 351 de deputați au votat pentru proiectul de rezoluție depus de Partidul Comunist al Federației Ruse, care presupune înaintarea apelului direct către Putin. Președintele rus Vladimir Putin, la rândul său, în timpul unei conferințe de presă care a urmat discuțiilor cu cancelarul german Olaf Scholz, a spus că problemele din Donbas ar trebui rezolvate în primul rând prin respectarea acordurilor de la Minsk.
Regiunile propuse spre recunoaștere – fără hotare clare
Deși liderul rus a făcut trimitere la necesitatea și importanța respectării acordurilor de la Minsk, în cazul în care rușii totuși vor recunoaște independența acestor regiuni, acest lucru ar putea fi tractat ca încălcarea acestor acorduri. Despre acest lucru a menționat și cancelarul german Olaf Scholz. Acesta a spus că recunoașterea regiunilor respective de către Rusia ar fi un „dezastru politic” și ar încălca acordurile de la Minsk încheiate anterior.
Un aspect important îl reprezintă și faptul că Constituțiile republicilor autoproclamate, care există deja doar datorită sprijinului Rusiei, își proclamă suveranitatea în întregime asupra teritoriului regiunilor ucrainene Lugansk și Donețk. Totodată „LNR” și „DNR” nu controlează decât jumătate din aceste teritorii. În acest sens, solicitarea Dumei de Stat este, cel puțin, dubioasă: Ce anume Duma de Stat îi propune să recunoască lui Putin?
Aceasta, de fapt, nu este prima încercare de a recunoaște independența acestor regiuni. Scenariul este unul asemănător cu Transnistria – rușii lobează proclamarea independenței, doar că intențiile politice în acest caz sunt mai puțin nobile. În cazul Luganskului și Donețkului, Putin folosește aceste teritorii drept pârghie de influență asupra Ucrainei.
Este inevitabilă denunțarea acordurilor de la Minsk?
În ultimii ani, Rusia a căutat să impună Ucrainei întoarcerea Donbass-ului exact după schema celor doua acorduri de la Minsk: în cadrul adoptării unei legislații speciale pentru aceste regiuni și cu o administrație pro-rusă. Recunoașterea acestor regiuni este o respingere directă a acordurilor de la Minsk.
Scopul principal al respectivei rezoluții înaintate de către Duma de Stat este de a oferi liderului rus încă un as. Plus la aceasta, este vorba despre un as foarte comod – pe de-o parte, Putin poate ignora apelul deputaților atât cât dorește. Pe de altă parte, în orice moment acesta poate folosi asul respectiv, transformând regiunile într-o nouă Transnistrie. Este o tactică de manipulare deosebit de eficientă – până la urmă, Putin poate șantaja Occidentul și Ucraina prin opțiunea de a semna decretul Dumei de Stat.
În orice caz, chiar și cu statutul său actual, Donețkul și Luganskul sunt regiuni de ordin strategic important pentru Federația Rusă. Putin folosește aceste regiuni drept pârghii, prin care se asigură că Ucraina se află la o distanță sigură (pentru ruși) de la integrarea în NATO sau UE.
Antonio Bors
