Analize și opinii

Republica Moldova în contextul crizei din Ucraina

Agravarea conflictului dintre Federația Rusă și Ucraina provoacă tot mai multe temeri și anxietăți atât la nivel internațional, cât și la nivel local, în Republica Moldova. Până la momentul actual, acest conflict a avut punctul culminant în data de 16 februarie, când Statele Unite anunțau iminența atacului Federației Ruse asupra Ucrainei și recomandau cetățenilor americani aflați în Ucraina să părăsească țara. Federația Rusă, la rândul ei, a infirmat această poziție calificând-o drept „goală și nefondată” și au menționat că unele trupe rusești se vor întoarce la bază după finalizarea exercițiilor. Statele Unite, prin urmare, au prelungit termenul unui potențial atac după data de 20 februarie. La fel și Federația Rusă nu pare să dea semne de retragere a trupelor. Ieri, în data de 17 februarie, în urma unor bombardamente din estul Ucrainei, Secretarul Consiliului Securității și Apărării Naționale a Ucrainei, Alexei Danilov, afirma că nu au fost observate acțiuni de amploare din partea Federației Ruse, însă au observat provocări din partea acesteia în regiunea Donbass. 

Concomitent, în data de 15 februarie, Duma de la Moscova i-a cerut președintelui rus, Vladimir Putin recunoașterea independenței Republicii Populare Donețk și Republicii Populare Lugansk. Într-un comunicat de presă de ieri, 17 februarie, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a anunțat că Vladimir Putin, deși a luat notă de solicitarea Dumei, încă nu a formulat un răspuns oficial și a subliniat că „totul depinde de decizia președintelui”. Cu o zi înainte, același Peskov a dat de înțeles totuși că președintele rus nu ar fi de acord cu această inițiativă, pe care ar fi calificat-o drept în discordanță cu acordurile de la Minsk. Cele două acorduri (septembrie 2014 – februarie 2015) au fost semnate pentru a pune capăt luptelor din estul Ucrainei și pentru a permite o soluționare politică în regiune.

Poziția autorităților de la Kiev susține că recunoașterea independenței celor două teritorii separatiste înseamnă o escaladare a situației din zonă și că retragerea de facto și de jure din acordurile de la Minsk demonstrează că Rusia a fost responsabilă pentru lipsa progreselor semnificative în procesul de negociere a conflictului din Donbass. Alte state europene, cum ar fi – Franța, Germania, Norvegia – precum și Statele Unite au declarat că recunoașterea independenței republicilor auto-proclamate ar constitui încălcări suplimentare ale suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei și ar contrazice Protocolul de la Minsk. Unele state europene au început să ia în considerare aplicarea sancțiunilor în cazul în care președintele rus, Vladimir Putin, ar recunoaște independența RPD/L. 

Consecințele conflictului ucrainean pentru Republica Moldova

Riscul degenerării situației din Ucraina într-un conflict militar ridică numeroase probleme și pentru Republica Moldova. Îngrijorările principale vin din partea Transnistriei, altfel spus, destabilizarea situației din Ucraina, și anume, în regiunile separatiste din Ucraina – Lugansk și Donețk, ar putea destabiliza și regiunea controlată de regimul separatist din Transnistria. De asemenea, conform unor specialiști, aceasta ar putea constitui un imbold pentru alte intenții secesioniste pe teritoriul Moldovei, de exemplu, UTA Găgăuzia. Recunoașterea independenței RPD/L de către Rusia ar putea influența relațiile moldo-transnistrene și ar putea fi considerată o sfidare frustă a statalității ucrainene și, prin extensie, a altor republici post-sovietice în cadrul cărora există astfel de formațiuni.  

Republica Populară Donețk și Lugansk sunt, la fel ca și Republica Moldovenească Nistreană – state autoproclamate și susținute financiar și militar de către regimul de la Kremlin, diferența constând în faptul că primele două fac parte din a doua generație de state de facto, adică sunt mai recente (2014), pe când regimul transnistrean are o vechime de 30 de ani. Dată fiind „noutatea” regimurilor RPD/L o perioadă neconflictuală între acestea și Ucraina nu a intervenit. Niciunul dintre cele 13 puncte cheie ale acordului de la Minsk nu a fost implementat pe deplin, luptele continuând din 2014 până în prezent. Conform misiunii speciale de monitorizare a OSCE, numai în primele trei luni ale anului 2020 au existat 60 000 de încălcări ale încetării focului. Din acest punct de vedere relația Republica Moldova vs. Republica Moldovenească Nistreană și Ucraina vs. Republicile Populare Donețk și Lugansk nu pot fi comparate. 

Totuși, mijloacele utilizate de către Federația Rusă asigurarea spațiului său de influență sunt similare în Ucraina și Republica Moldova: construirea regiunilor autonome prin intermediul conflictelor armate, prezența militară în zonă, asigurarea asistenței financiare, și influență social-economică. De exemplu, oferirea cetățeniilor/pașapoartelor rusești pentru populația din Transnistria și accesul, în modul acesta, la serviciile de asistență socială rusă. O altă modalitate de a asista financiar este furnizarea gratuită a gazului în Transnistria, dar care este trecută ca datorie a Republicii Moldova. Livrarea gratuită a gazului permite finanțarea bugetului separatist. Conform experților, în perioada 2006-2017, circa 36% din veniturile la bugetul separatist au fost din contul special de gaze.

Prezența militară rusă în Transnistria oferă un control mai eficient asupra Moldovei, oferă instrumente suplimentare de control al Ucrainei și extinde influența politică, economică și culturală a Rusiei în regiune. Menținerea statelor post-sovietice în sfera sa de influență previne ancorarea acestora la spațiul euro-atlantic și creează zone tampon între Occident și Federația Rusă, zone vitale pentru securitatea acesteia din urmă. Astfel, motivele și mijloacele pe care le utilizează Federația Rusă pentru menținerea sferelor de influență sunt asemănătoare în Moldova și Ucraina. 

Poziția Moldovei în conflictul ucrainean 

Poziția oficială susținută de autoritățile de la Chișinău cu privire la conflictul actual este echilibrată și exprimă dorința de gestionare a acestuia prin dialog și negocieri diplomatice. Autoritățile de la Chișinău afirmă și că evaluează potențialele riscuri pentru Republica Moldova, se pregătesc pentru toate scenariile posibile, dar îndeamnă la calm și speranța că acest conflict se va rezolva în mod pașnic. Premierul moldovean, Natalia Gavriliță, a declarat luni seara că o eventuală „folosire” a militarilor ruși din Transnistria împotriva Ucrainei „ar fi un scenariu foarte grav, complet ieșit din comun, pe care autoritățile de la Chișinău îl consideră puțin probabil”.

Relația Republicii Moldova cu propriul regim separatist

Regimul actual de la Chișinău are o poziție mai fermă în afirmarea nelegitimității a regimului de la Tiraspol. Sandu a menționat în mai multe rânduri pe necesitatea retragerii trupelor rusești de pe teritoriul transnistrean. Amintim, de asemenea, reacția Chișinăului cu privire la așa-zisele alegeri prezidențiale din RMN desfășurate în luna decembrie a anului trecut. Republica Moldova a îndemnat atunci partenerii internaționali să se abțină de la declarații, mediatizări sau desemnări de observatori electorali. În ciuda acestui apel totuși Federația Rusă a trimis o delegație din Duma de Stat și politologi în Transnistria. Moldova însă a interzis intrarea unora dintre ei în țară, întorcându-i de la aeroportul din Chișinău. Au urmat mai multe calificări ale acțiunilor ambelor state drept „neprietenoase”. Ultima dispută vizează întâlnirea dintre președintele auto-proclamat, V. Krasnoselski, și vicepremierul rus, Andrei Rudenko, la Tiraspol, miercuri, în data de 16 februarie. Ministerul Afacerilor Externe a precizat în legătură cu această vizită că mesajele diplomatului rus trezesc profundă dezamăgire și că contrastează cu poziția oficială a Federației Ruse privind susținerea suveranității și integrității teritoriale a țării noastre.   

Ecaterina Artiomov

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button