AnalizeInfrastructurăInternaţionalRăzboi în Ucraina

Rusia vrea să pună orașele ucrainene pe pauză: teroarea energetică drept armă împotriva civililor

În războiul purtat de Rusia împotriva Ucrainei există ținte care nu ripostează, nu deplasează trupe și nu influențează direct linia frontului. Sunt transformatoare, stații de pompare, rețele de termoficare, centrale termice și alte obiective fără de care un oraș pur și simplu nu poate funcționa normal.

De aceea, atacurile rusești asupra infrastructurii energetice nu pot fi evaluate doar prin numărul obiectivelor distruse. Adevărata lor amploare se vede în ce se întâmplă cu orașul după atac.

Dacă dispare electricitatea, apar probleme cu alimentarea cu apă. Dacă se oprește alimentarea cu apă, apar probleme cu canalizarea. Dacă este afectată încălzirea, iarna o locuință poate deveni un loc nesigur. Dacă mai multe sisteme sunt perturbate simultan, funcționarea normală a unui întreg cartier sau chiar a unui oraș poate fi pusă sub semnul întrebării.

Rusia înțelege acest lucru.

Tocmai de aceea, informațiile despre un posibil scenariu de atacuri de iarnă pregătit de Kremlin sunt deosebit de îngrijorătoare, mai ales în contextul în care teroarea rusă împotriva infrastructurii ucrainene este deja în desfășurare.

Orașul devine principala țintă

Potrivit informațiilor publicate de The New York Times, Ucraina ar fi interceptat un document rusesc care descrie o posibilă campanie de atacuri masive în timpul iernii.

Documentul ar include atacuri asupra diferitelor componente ale sistemului energetic ucrainean — de la stații electrice din vestul țării până la centrale hidroelectrice și infrastructură asociată funcționării centralelor nucleare.

Sunt menționate separat și sistemele de alimentare cu apă.

Este un detaliu esențial.

Atunci când electricitatea, încălzirea și apa apar simultan printre posibilele ținte, nu mai este vorba doar despre încercarea de a reduce capacitatea energetică a Ucrainei. Este vorba despre afectarea funcționării orașelor.

Orașul însuși devine ținta.

Nu în sensul literal că fiecare clădire trebuie distrusă. Este suficient să fie lovite câteva noduri esențiale pentru ca efectele să se răspândească asupra a sute de mii de oameni.

Rusiei nu îi este necesar să distrugă totul

Aceasta este una dintre principalele caracteristici ale unei astfel de tactici.

Pentru a provoca o criză umanitară, nu este necesară distrugerea completă a sistemului energetic. Este suficientă scoaterea din funcțiune a unor elemente critice.

De aceea, atacurile asupra stațiilor electrice pot avea consecințe comparabile cu lovirea unor centrale mari. Sistemul energetic funcționează ca o rețea, iar distrugerea unui nod modifică încărcarea celorlalte componente.

Același principiu se aplică și alimentării cu apă.

O stație de pompare poate să nu pară o țintă de amploare. Dar dacă fără ea apa nu mai ajunge într-un oraș, distrugerea sa afectează un număr uriaș de oameni.

Rusia poate efectua lovituri relativ punctuale, producând un efect disproporționat asupra populației civile.

Aici se află una dintre principalele pericole ale scenariului actual.

Kyiv trăiește într-o realitate pe care Moscova încearcă să o transforme în normalitate

Kyiv nu mai este de mult un oraș care se confruntă doar ocazional cu atacurile rusești.

Alarmele aeriene, activitatea apărării antiaeriene, exploziile, distrugerea infrastructurii și perturbarea serviciilor urbane au devenit parte a realității capitalei.

Actualul val de atacuri rusești arată că Moscova nu a renunțat la încercarea de a exercita presiune asupra orașului prin infrastructura sa.

Iar acest lucru trebuie înțeles în primul rând acum.

Atunci când Rusia atacă Kyivul, încearcă să afecteze nu doar o anumită clădire. Creează o situație în care milioane de oameni sunt obligați să-și adapteze viața la o amenințare permanentă.

Oamenii se trezesc din cauza exploziilor. Își întrerup activitatea din cauza alarmelor aeriene. Verifică dacă există electricitate. Dacă funcționează transportul. Dacă există apă. Dacă pot rămâne acasă.

Teroarea nu acționează doar prin distrugere fizică. Ea acționează și prin așteptarea permanentă a următorului atac.

Iarna face această armă și mai periculoasă

Rusia înțelege foarte bine factorul sezonier.

Vara, lipsa electricității este o problemă gravă. Iarna, ea poate deveni o chestiune de siguranță.

Fără electricitate este mai dificil să fie menținută temperatura în clădiri. Fără încălzire crește presiunea asupra spitalelor și serviciilor sociale. Fără apă sunt perturbate activitatea locuințelor, a întreprinderilor și a instituțiilor medicale.

De aceea, un atac de iarnă asupra infrastructurii energetice poate avea consecințe de o amploare diferită.

Frigul amplifică efectul atacului rusesc chiar și în locurile în care racheta nu mai ajunge.

Tocmai aceasta face teroarea energetică atât de periculoasă. Consecințele sale continuă și după explozie.

Nu este vorba despre consecințe civile accidentale

Partea rusă încearcă în mod tradițional să prezinte atacurile asupra infrastructurii ucrainene drept parte a luptei împotriva capacităților militare ale Ucrainei.

Dar, pe măsură ce războiul continuă, devine tot mai dificil să fie explicate astfel atacurile sistematice asupra infrastructurii de care depind direct alimentarea cu apă, încălzirea și electricitatea zonelor civile.

Mai ales atunci când astfel de atacuri se repetă.

Mai ales atunci când au loc în ajunul iernii.

Mai ales atunci când sunt afectate simultan componente diferite ale sistemului de asigurare a vieții.

În acest caz, nu mai poate fi vorba despre un simplu efect colateral.

Rusia creează în mod deliberat condiții în care populația civilă plătește pentru războiul său.

Tocmai de aceea, caracterizarea Rusiei drept stat terorist are nu doar o dimensiune politică, ci și una practică: teroarea constă în folosirea fricii, distrugerilor și pericolului permanent pentru a exercita presiune asupra societății.

Calculul Rusiei este să obosească Ucraina

O stație electrică distrusă poate fi reparată.

O rețea de termoficare avariată poate fi refăcută.

Echipamentele distruse pot fi înlocuite.

Dar Kremlinul urmărește altceva.

Vrea ca fiecare nou atac să amplifice oboseala societății. Ca mediul de afaceri să piardă bani. Ca orașele să cheltuiască tot mai multe resurse pentru reconstrucție. Ca oamenii să se gândească tot mai des nu la viitor, ci la modul în care vor trece peste următoarea noapte.

Aceasta nu mai este doar o luptă pentru infrastructură.

Este o luptă pentru capacitatea societății de a rezista războiului.

De aceea, campania energetică rusă trebuie privită într-un context mai larg. Moscova încearcă să compenseze incapacitatea de a-și atinge rapid obiectivele pe câmpul de luptă prin presiunea exercitată asupra populației civile.

Ucraina nu trebuie să rămână singură în fața acestei amenințări

Sistemul energetic ucrainean și-a demonstrat deja în repetate rânduri capacitatea de a se recupera după atacuri de amploare.

Dar capacitatea de a repara nu înseamnă că țara trebuie să accepte la nesfârșit loviturile, pentru ca apoi să reconstruiască ceea ce a fost distrus.

Protejarea infrastructurii energetice nu începe după ce cade racheta.

Începe în aer.

De aceea, Ucraina are nevoie de sisteme suplimentare de apărare antiaeriană și antirachetă, mijloace pentru combaterea dronelor, echipamente protejate, capacități de generare de rezervă, stocuri de componente critice și sprijin internațional pentru refacerea rapidă a infrastructurii avariate.

Și, mai presus de toate, lumea nu trebuie să permită transformarea terorii ruse într-o normalitate sezonieră.

Nu poate fi acceptată situația în care, în fiecare toamnă, lumea doar așteaptă momentul în care Rusia va începe să lovească infrastructura energetică, iarna numără obiectivele avariate, iar primăvara constată că Ucraina a rezistat din nou.

Rusia este un stat terorist, iar atacurile sale asupra infrastructurii energetice fac parte din războiul împotriva societății ucrainene.

De aceea, protejarea orașelor ucrainene nu înseamnă doar protejarea electricității. Înseamnă să nu i se permită Rusiei să folosească frigul, întunericul, apa și frica drept arme.

Ucraina a demonstrat deja că se poate recupera după atacurile rusești.

Acum, sarcina partenerilor săi este să facă astfel încât, data viitoare, Rusiei să-i fie mult mai dificil să lanseze un asemenea atac.

Back to top button