Săptămâna diplomatică a lui Trump a scos în evidență limitele influenței sale
Săptămâna diplomatică intensă a președintelui SUA, Donald Trump — de la discursul susținut la Adunarea Generală a ONU până la întâlnirea cu președintele Chinei, Xi Jinping — nu a adus progresele așteptate. Washingtonul se confruntă cu rezistență din partea aliaților și a altor puteri mondiale, iar războiul cu Iranul rămâne una dintre principalele provocări de politică externă ale administrației.
Despre aceasta informează reuters.com.
Întâlnirea cu Xi Jinping s-a încheiat cu acorduri limitate
Unul dintre principalele evenimente ale săptămânii a fost vizita lui Xi Jinping la Washington. Negocierile dintre liderii SUA și Chinei au fost însoțite de ceremonii ample, însă în privința principalelor subiecte controversate — comerțul, Taiwanul, inteligența artificială și Iranul — nu a fost anunțat public niciun progres semnificativ.
Principalul rezultat practic a fost amânarea cu încă două luni a expirării armistițiului comercial. În același timp, presa de stat chineză a relatat că Xi Jinping i-a cerut lui Trump să se opună independenței Taiwanului.
Poziția Washingtonului față de Beijing a devenit, între timp, vizibil mai puțin confruntațională. Unul dintre factorii care influențează această abordare este dependența lanțurilor globale de aprovizionare tehnologică și industrială de pământurile rare din China, pe care Beijingul le-a folosit deja ca instrument de presiune.
Iranul rămâne principala criză de politică externă
Războiul cu Iranul, început la 28 februarie, continuă să influențeze politica externă și internă a SUA. Conflictul s-a prelungit aproape șapte luni, a perturbat livrările de energie și s-a extins în alte zone ale regiunii, inclusiv în Yemen și pe ruta maritimă din Marea Roșie.
La Adunarea Generală a ONU, Trump a adoptat din nou o poziție dură față de Teheran și a amenințat cu distrugerea Iranului în cazul în care acesta refuză un acord. Iranul continuă însă să reziste presiunilor americane.
Conflictul s-a reflectat și asupra prețurilor la carburanți în SUA și, potrivit unor evaluări, a devenit unul dintre factorii care au contribuit la scăderea sprijinului public pentru președinte.
Aliații se distanțează tot mai mult de Washington
Pe plan internațional, Trump se confruntă cu o rezistență tot mai vizibilă din partea partenerilor. Majoritatea aliaților europeni și asiatici nu au susținut cererile Washingtonului privind implicarea în conflictul cu Iranul.
În timpul Adunării Generale a ONU, președintele Franței, Emmanuel Macron, s-a pronunțat împotriva revenirii lumii la principiul forței și a pledat pentru menținerea unei ordini internaționale bazate pe cooperare.
Președintele Braziliei, Luiz Inácio Lula da Silva, a criticat, la rândul său, ingerințele externe și a declarat că țara sa are nevoie nu de nave militare în apropierea coastelor, ci de cooperare internațională în combaterea traficului ilegal de arme și a finanțării criminalității.
La Casa Albă au respins ideea că politica externă a lui Trump ar fi ajuns într-un impas. Un reprezentant al administrației a declarat că președintele este orientat în primul rând către rezultate concrete, iar declarațiile publice ale unor lideri nu reflectă întotdeauna conținutul negocierilor lor cu președintele american.
Ucraina și Rusia: presiunea Washingtonului nu a dus la un armistițiu
Un alt exemplu al limitelor influenței americane a fost tentativa lui Trump de a obține din partea Ucrainei și Rusiei cel puțin o încetare temporară a atacurilor asupra infrastructurii energetice.
În pofida eforturilor Washingtonului, un acord privind un astfel de armistițiu limitat nu a fost deocamdată încheiat.
Situația a devenit cu atât mai relevantă cu cât Trump încearcă să se prezinte drept un mediator capabil să obțină rapid acorduri în conflictele internaționale.
Groenlanda: de la solicitarea controlului la compromis
Trump a anunțat, de asemenea, un acord cu Danemarca și Groenlanda, care prevede extinderea prezenței militare americane pe insula arctică.
Totuși, înțelegerea diferă de poziția inițială a președintelui american. Anterior, Trump declarase că dorește să obțină Groenlanda și nu exclusese posibilitatea exercitării unor presiuni asupra Danemarcei — aliat al SUA în NATO.
Acum este vorba despre extinderea prezenței militare americane, și nu despre transferarea teritoriului către Statele Unite.
SUA intră într-o perioadă de incertitudine politică
Un factor suplimentar pentru politica externă a lui Trump îl reprezintă viitoarele alegeri intermediare pentru Congres din noiembrie. Republicanii riscă să se confrunte cu o schimbare a raportului de forțe în Congres, ceea ce ar putea limita capacitatea administrației de a-și pune în aplicare inițiativele de politică externă.
Unii analiști internaționali consideră că guvernele altor state iau deja în calcul o posibilă schimbare a influenței politice a lui Trump după alegeri.
În același timp, președintele continuă să demonstreze public încredere în capacitatea SUA de a influența agenda mondială. Totuși, săptămâna diplomatică intensă a arătat că, în pofida resurselor considerabile ale Washingtonului, obținerea unor acorduri concrete depinde de disponibilitatea altor state de a răspunde pozitiv inițiativelor SUA.
În discursul său la ONU, vorbind despre viitorul inteligenței artificiale, Trump a ridicat chiar el problema limitelor propriei influențe: „Vom vedea dacă am puterea. Poate că da, poate că nu.”
