Șantajul nuclear ca armă informațională: De ce Rusia joacă din nou „cartea Cernobîlului”
Rusia încearcă din nou să rescrie relațiile cauză-efect în domeniul siguranței nucleare, înlocuind amenințările reale cu „provocări” fictive. De data aceasta, ținta acestei manipulări este Centrala Nucleară de la Cernobîl – un simbol al catastrofei globale și, în același timp, un indicator al responsabilității față de întreaga lume.
Resurse de propagandă rusești au lansat un scenariu familiar: au distorsionat cuvintele directorului Centralei Nucleare de la Cernobîl, Serghei Tarakanov, care a avertizat într-un comentariu pentru AFP despre riscurile unui nou atac asupra structurii de izolare. În loc de sensul direct – un avertisment despre fragilitatea structurii – publicului i se oferă o narațiune absurdă despre Kievul care ar fi „pregătit o provocare”.
Acesta este un exemplu clasic de inversare a informațiilor: victima atacurilor este portretizată ca inițiatorul amenințării, în timp ce cel care creează aceste amenințări este marginalizat.
Punctul cheie, pe care partea rusă îl ignoră în mod deliberat, este deteriorarea reală a noului adăpost sigur de la Centrala Nucleară de la Cernobîl, construit în 2017 cu participarea partenerilor internaționali. Pe 14 februarie 2025, o dronă rusească a perforat sarcofagul cu un diametru de aproximativ șase metri. Aceasta nu este o presupunere sau un „risc ipotetic”, ci un fapt documentat.
Tocmai astfel de atacuri, nu declarațiile specialiștilor ucraineni, creează amenințarea prăbușirii structurilor interne și a unui potențial incident cu radiații. Cu toate acestea, pentru mașina de informații a Kremlinului, faptele sunt superflue dacă interferează cu construirea imaginii dorite a inamicului.
Scopul acestei campanii este multistratificat. În primul rând, crearea unui alibi informațional în cazul unor incidente ulterioare: susținând că Rusia a „avertizat” și că responsabilitatea revine Ucrainei. În al doilea rând, discreditarea declarațiilor ucrainene despre amenințările la adresa siguranței nucleare, semănând îndoieli în rândul partenerilor internaționali. Și în al treilea rând, intimidarea lumii, folosind Cernobîlul ca instrument de presiune psihologică.
În această logică, siguranța nucleară devine nu o responsabilitate comună, ci un alt front într-un război hibrid.
Centrala nucleară de la Cernobîl nu este astăzi o platformă pentru „provocări”, ci un test de turnesol. Arată clar cine ignoră cu adevărat securitatea globală și cine încearcă să o apere chiar și sub foc.
Propaganda rusă poate schimba responsabilitatea cât dorește, dar fizica distrugerii și logica faptelor funcționează împotriva ficțiunii. Și tocmai asta face ca ultimul atac informațional al Kremlinului să nu fie o demonstrație de forță, ci un semn al fricii de adevăr, care devine din ce în ce mai evidentă pentru lume.
Foto: sursa
