Portretele uriașe ale președintelui rus Putin pe străzile Phenianului amintesc de Războiul Rece. Mixul politic și ideologic Stalin-Brezhnev este o trăsătură integrantă a celui de-al cincilea mandat al președintelui Putin.
Și dacă pentru Kim Jong-un vizita lui Putin este o oportunitate de a se ridica brusc în propriii lui ochi și de a provoca îngrijorare în lume, atunci pentru Putin este o rutină. El este ocupat să construiască un sistem de control și echilibru asupra Chinei, care este clar interesată de slăbirea puterii ruse, precum și de îndepărtarea Occidentului din sferele sale tradiționale de influență.
Agravarea din Peninsula Coreeană (și regimul Kim Jong-un se simte în creștere de la începutul războiului rusesc împotriva Ucrainei) este simetrică cu agravarea de pe flancurile NATO. Secretarul general al NATO, J. Stotenberg, s-a grăbit deja să declare că vizita lui Putin la Phenian este o provocare pentru securitatea globală.
Fără îndoială, pentru Occident, vizita lui Putin în Coreea de Nord reprezintă o provocare serioasă, reînviind umbrele întunecate ale Războiului Rece. Pentru actualul guvern rus, aceasta este doar o afirmare a unei lumi policentrice. Cu toate acestea, în această nouă lume multidimensională, Rusia, din anumite motive, dorește cu disperare să domine.
Întărirea Coreei de Nord înseamnă automat creșterea amenințărilor asupra Peninsula Coreeană. Coreea de Sud și Japonia nu se vor putea simți în siguranță. Mai mult decât atât, ele sunt deja în punctul de mirare al rachetelor nord-coreene, a căror lansare Kim Jong-un s-a transformat aproape într-un hobby de familie. Recent, la rachete a fost adăugată o versiune ușoară – baloane cu gunoi.
Putin încearcă în mod clar să distragă atenția Occidentului de la Ucraina. Iar agravarea din Peninsula Coreeană (precum și subiectul Taiwanului și al manevrelor chineze în jurul acesteia) ar putea avea aceleași consecințe negative pentru sprijinul Kievului ca și războiul Israelului cu Hamas, care a împins războiul din Ucraina în plan secund.
Este evident că, după întâlnirea din Elveția, Rusia încearcă literalmente să-și acapareze influența asupra țărilor din „Sudul global”. Lupta pentru voturile „sudicilor” este luată literalmente ca o deplasare a Occidentului din zonele tradiționale de influență ale acestuia din urmă.
Summitul din Elveția a arătat cât de dependente sunt unele țări din „Sudul global” de Rusia, chiar și la nivel de contacte personale. Iar după summit, Rusia încearcă în mod clar să crească presiunea asupra sateliților săi nu numai în chestiunea sprijinirii Ucrainei, ci și în ceea ce privește „distanțarea” de Occident în general.
Pe lângă tensiunile tot mai mari din regiunea Asia-Pacific, întărirea Coreei de Nord (și așa arată vizita președintelui rus pentru conducerea RPDC) poate activa și alte regimuri autarhice/totalitare. Kim Jong-un a găsit momentul adevărului – Putin autorizează de fapt regimul său să ia măsuri suplimentare pentru a destabiliza situația mondială.
Vizita lui Putin în RPDC într-un moment de agravare a situației internaționale indică faptul că președintele rus a decis să extindă gama aliaților, transferându-i în categoria celor mai apropiați.
Moscova și Phenianul intenționează să încheie un acord privind un parteneriat strategic cuprinzător (conform consilierului prezidențial rus Yuri Ushakov // Lenta.ru).
Rusia intenționează să încheie un acord similar cu Iranul. Nu cu mult timp în urmă, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a declarat că textul tratatului a fost agreat pe deplin de ambele părți.
Fantomele acestor două regimuri totalitare pot strica pofta oricărui politician occidental. Și mai ales reprezentanților elitei politice europene, care sunt într-o oarecare confuzie după alegeri.
Evident, Putin a simțit slăbirea Europei și, în același timp, presiunea puternică din partea Chinei, care a luat o atitudine de așteptare și se străduiește clar să nu rateze momentul în care puterea rusă, dacă nu se prăbușește, atunci măcar crapă, și s-a îndoit de asemenea de loialitatea republicilor post-sovietice.
Recentul conflict public dintre Armenia și Belarus cu privire la CSTO nu face decât să întărească îndoielile cu privire la „aliați”.
În plus, Rusia în mod clar nu se străduiește pentru relații aliate cu țările din spațiul post-sovietic. În planurile conducerii ruse, restaurarea Imperiului Rus / URSS 2.0 este departe de a fi cea mai puțin importantă.
Întărirea Iranului și a Coreei de Nord înseamnă automat pentru Occident o creștere a terorismului, șantajului nuclear și destabilizarea constantă în regiuni.
Pentru Europa și Occidentul în ansamblu, vizita lui Putin înseamnă că RPDC devine o amenințare semnificativă. Și nu numai din cauza rachetelor lor.
Regimul nord-coreean devine un anexă al economiei ruse, care este din ce în ce mai militarizată. Nu degeaba delegația rusă l-a inclus pe noul ministru al Apărării Andrei Belousov, care a fost desemnat tocmai pentru revitalizarea complexului militar-industrial al Federației Ruse.
La nivel formal, contractele cu partea nord-coreeană arată ca o asistență amiabilă în lupta împotriva neocolonialismului. De fapt, Coreea de Nord devine direct dependentă de Rusia și de starea de spirit a președintelui rus. Avem impresia că Kim Jong-un este atât de absorbit de strălucirea care emană din sine și din ofertele rusești, încât nu observă lucruri evidente.
Refacerea forței de muncă pentru războiul cu Ucraina, furnizarea de arme și asistența pentru eludarea sancțiunilor reprezintă plata regimului nord-coreean pentru proviziile de hrană promise.
Această situație ar trebui să alarmeze Occidentul, întrucât Putin urmărește să neutralizeze unul dintre mecanismele eficiente de influență asupra regimurilor autarhice/totalitare, și anume desființarea mecanismului de sancțiuni.
Sancțiunile împotriva Rusiei însăși din cauza războiului din Ucraina sunt luate cu greu și de multe ori nu au impactul dorit asupra economiei ruse și, cel mai important, asupra complexului militar-industrial.
Evident, situația cu sancțiuni împotriva RPDC este foarte indicativă. Sancțiunile împotriva regimurilor care reprezintă o amenințare pentru comunitatea internațională trebuie introduse în mod sistematic și, de asemenea, este necesară evaluarea sistematică a eficacității acestora și monitorizarea schemelor de eludare/nivelare a regimului de sancțiuni.
Folosind exemplul Coreei de Nord, Rusia începe să lupte cu America ca o neo-metropolă de sancțiuni globale (lexiconul vicepreședintelui Consiliului de Securitate rus D. Medvedev).
Evident, următorul pas în această direcție va fi creșterea ratelor în schimbul ridicării sancțiunilor împotriva Iranului. Și acesta, să vă reamintim, este și un aliat al Moscovei în războiul împotriva Ucrainei.
Datorită numeroaselor preferințe ale Coreei de Nord, crește pericolul întăririi componentei militariste în relațiile dintre cele două țări. Dacă Putin ar veni să-i ceară lui Kim Jong-un arme, acest lucru ar putea influența direct cursul războiului din Ucraina.
Occidentul trebuie să crească producția de arme și, de asemenea, să intensifice asistența pentru Ucraina.
În caz contrar, există posibilitatea formării unui alt focar de tensiune, dar pe cealaltă parte a globului.
