Președintele Kazahstanului, Kassym-Zhomart Tokayev, a spus că un referendum la nivel național privind amendamentele la constituția Kazahstanului va fi un test pentru societate într-o perioadă de incertitudine geostrategică mondială fără precedent. Și, se pare că societatea din Kazahstan a rezistat acestui test. Potrivit rezultatelor referendumului din 5 iunie, peste 77% dintre cetățeni au votat pentru amendamentele la constituție.
Tokaev a mai remarcat că scopul principal al reformei constituționale este „democratizarea țării, extinderea oportunităților de participare a oamenilor la guvernare”. Pe de altă parte, există o opinie că, cu ajutorul amendamentelor la constituție, actualul președinte încearcă să se reabiliteze după protestele din ianuarie.
Într-un fel sau altul, rezultatele indică clar că cetățenii Kazahstanului sunt destul de obosiți de autocrație și sunt gata să treacă la o nouă etapă. Reînnoirea constituției presupune abolirea pedepsei cu moartea, crearea Curții Constituționale, precum și întărirea rolului parlamentului. În același timp, mulți kazahi cred că vor vota pentru privarea lui Nursultan Nazarbayev de titlul său – elbasy („tatăl națiunii”) și de alte privilegii (inclusiv pentru familia sa).
Referendumul din Kazahstan arată ca un pas decisiv către Occident: abolirea pedepsei cu moartea și crearea Curții Constituționale indică o abordare a vectorului european de dezvoltare. Dar în ce măsură este capabil să stabilizeze situația în cadrul statului și să niveleze lupta clanurilor, întrebarea rămâne deschisă. Poate că trecerea la un sistem mixt vizează în mod special echilibrarea intereselor.
În ciuda apropierii geografice de Rusia și a simpatiei reciproce a lui Nazarbayev și a autorităților ruse, care ar putea duce la ciocniri și proteste, referendumul din Kazahstan poate fi considerat un succes. Pe 5 iunie nu au avut loc provocări sau incidente în masă nici la secțiile de votare, nici în restul țării.
Privind exemplul Kazahstanului, apare ideea că organizarea unui referendum pentru înlăturarea statutului de neutralitate al Republicii Moldova este mai mult decât probabilă. Este posibil ca istoricii să numească această perioadă drept perioadă de schimbări fundamentale în politica de securitate, atât la nivel global, cât și local. Neutralitatea și-a pierdut sensul, dacă nu pentru totdeauna, atunci de multă vreme. Această politică este abandonată chiar și de către Suedia și Finlanda, țări care au aderat la ea de mulți ani acum.
Pentru Moldova, însă, respingerea neutralității este critică. În condițiile în care în stat există o enclavă separatistă, pe teritoriul căreia staționează trupe rusești și organizează periodic provocări, problema securității ar trebui să fie pe primul loc. Rusia, ca un adevărat agresor, nu-l va ataca pe cel care este mai puternic sau care poate riposta. Prin urmare, pentru a menține securitatea în Republica Moldova, este important ca țara să fie pregătită chiar și pentru cel mai rău scenariu, să fie capabilă să-și revizuiască politica de securitate, astfel încât, dacă toate temerile se vor materializa, să se poată apăra de agresor.
# Kassym-Zhomart_Tokayev #Moldova #Rusia #Kazahstan
