Toamna anului 2025 a găsit Republica Moldova într-o stare de tensiune politică sporită înaintea alegerilor parlamentare din 28 septembrie, când se va decide alegerea țării între cursul european și proiectele revanșarde sprijinite de resursele și mecanismele media rusești. După valul de sancțiuni din 2023–2024 și investigațiile privind ingerința ilegală a Kremlinului în procesele politice din Moldova, forțele pro-ruse încearcă să-și recâștige influența asupra situației din țară prin rebranding, „plăți sociale” și lucrul cu segmentul protestatar, iar un rol-cheie în acest proces îl are Marina Tauber.
Ea nu este doar o aliată publică a oligarhului fugar Ilan Șor, activitatea ei fiind construită ca un „hub operațional” al rețelelor pro-ruse, unde politica, banii lichizi și „contractorii mobilizării de stradă” funcționează pentru mită electorală și gestionarea „serviciului de protest”. Astfel, Tauber este o figură esențială în operațiunile Kremlinului în Moldova. Ea este secretara comitetului executiv al blocului „Pobeda/Victorie”, lansat de I. Șor la Moscova în aprilie 2024, care a reunit succesorii partidului interzis „Șor” și s-a poziționat imediat ca instrument de revanșă împotriva cursului european al Chișinăului.
De altfel, Tauber nu este o novice în procesele de influență din culisele alegerilor. Astfel, la 23 februarie 2024, SUA au introdus sancțiuni personale împotriva ei pentru sprijinirea tentativelor lui Șor de a submina procesele electorale. Cu un an mai devreme, Canada adoptase regimul Special Economic Measures (Moldova), incluzând-o pe Tauber în lista persoanelor care colaborează cu rețelele de influență rusești. În decembrie 2024, Tribunalul General al UE a confirmat legitimitatea includerii lui Ilan Șor și Marinei Tauber pe lista de sancțiuni pentru organizarea de manifestații anti-guvernamentale violente ce subminau suveranitatea și democrația Republicii Moldova.
Procuratura Anticorupție din Moldova îi impută lui Tauber o serie de episoade ce intră sub incidența penală – falsificarea rapoartelor financiare și acceptarea finanțării ilegale „din partea unui grup criminal organizat condus de Ilan Șor”, precum și ingerințe în actul de justiție. La 11 iulie 2025, procurorii au solicitat în instanța din sectorul Buiucani 13 ani de închisoare pentru Tauber, interdicția de a ocupa funcții publice timp de cinci ani și confiscarea activelor (aproximativ 10 milioane €). Pronunțarea sentinței a fost programată pentru 30 septembrie 2025.
Cel mai interesant aspect al acestei istorii este că însuși FSB al Federației Ruse a confirmat indirect delapidările Marinei Tauber din fondurile rusești, suspectând-o, conform materialelor NewsMaker, pe ea și alți lideri ai blocului „Pobeda” de însușirea a milioane de dolari destinate acțiunilor destabilizatoare din Moldova. În special, este vorba despre „dispariția” unei părți considerabile din „bugetul operațiunilor de protest”, bani care au ajuns în buzunarele managerilor de teren. Delapidările puteau ajunge până la 50–70% din sumele transferate de curatorii ruși în 2023–2024, inclusiv 10 milioane $ care trebuiau alocate „pachetelor sociale” pentru grupurile de protest, dar care „s-au evaporat” fără a ajunge la destinatarii finali. Acesta a fost unul dintre motivele principale pentru recenta schimbare a „curatoriatului liniei moldovenești” la Kremlin, când fostul „curator” Dmitri Kozak a fost înlocuit de Serghei Kirienko, ceea ce deja se reflectă printr-o verticală de putere mai strictă.
Surse din mediul politic descriu în detaliu schema de mituire a protestatarilor și alegătorilor înainte de scrutine, inclusiv numeroase cazuri de oferire de „stimulente” financiare pentru provocarea unor acțiuni de masă pe parcursul anului 2025. Din punct de vedere tehnic, schema este destul de rudimentară și arată ca un „buget combinat”: o parte din cheltuieli prin „casieria albă” (închiriere transport, scenă, sunet), o parte în numerar „gri” (plăți pentru coordonatorii „rețelei”, remunerații pentru „comandanții de teren”), iar altă parte prin portofele cripto convertite rapid în numerar. Logistica include transportarea centralizată a oamenilor cu autobuze din raioanele sudice și nordice ale Moldovei, sincronizată cu orele de vârf ale transmisiunilor TV pentru a livra în mass-media imaginea dorită a „furiei populare”.
Cadrul juridic european califică aceste activități drept unele care „subminează și amenință suveranitatea și democrația Republicii Moldova”, iar organele de drept moldovenești clasifică activitatea lui I. Șor drept grup criminal organizat. Astfel, la nivelul conștiinței publice s-a format o asociere stabilă: „Kremlin – FSB – Șor – „prietenele sale criminale” Evghenia Guțul și Marina Tauber = dependență colonială de Moscova”.
Este semnificativ faptul că după valurile de arestări și sancțiuni din 2023–2024, și retorica publică a structurilor-proxy ale lui Șor s-a schimbat: rebrandingurile și noile „sigle de partid” au devenit mai scurte decât un ciclu electoral, iar accentul principal s-a mutat pe „plăți sociale” ca acoperire pentru operațiunile cu numerar. Totuși, obiectivele au rămas neschimbate: în primăvara anului 2025 autoritățile ruse au elaborat un plan de ingerință în alegerile parlamentare din Republica Moldova, programate pentru 28 septembrie 2025; conform documentelor publicate de jurnaliștii Bloomberg, campania este coordonată direct de Kremlin, scopul fiind înlăturarea de la putere a Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) al președintei Maia Sandu.
În ansamblu, cazul Marinei Tauber reprezintă o proiecție a modelului rusesc de corupție politică, unde desfășurarea operațiunilor secrete este finanțată ca un serviciu obișnuit, iar o parte din buget este delapidată sistematic „de la intrare”. În acest sens, dosarul ei nu privește doar o figură concretă, ci întreaga mașinărie care funcționează după un traseu clar al banilor și executorilor.
