Dubla joc al Europei: cum UE continuă să finanțeze războiul pe care îl condamnă
Al patrulea an de război în Ucraina a devenit pentru Uniunea Europeană o încercare de maturitate morală și economică. În timp ce Bruxellesul declară sprijinul său neclintit față de Kiev, miliarde de euro continuă să intre în bugetul rus – prin achiziții de petrol, gaze și combustibil lichefiat. Realitatea s-a dovedit a fi paradoxală: Europa ajută victima agresiunii, dar în același timp finanțează agresorul.
Conform datelor Reuters și Centrului de Cercetare pentru Energie și Aer Curat (CREA), numai în primele opt luni ale anului 2025, țările UE au importat energie din Rusia în valoare de peste 11 miliarde de euro. De la începutul invaziei pe scară largă, valoarea totală a acestor achiziții a depășit 213 miliarde de euro, ceea ce este chiar mai mult decât valoarea totală a ajutorului acordat Ucrainei.
Cifrele vorbesc de la sine. Franța a crescut importurile de energie din Rusia cu 40%, Olanda cu 72%, România cu 57%, iar Portugalia cu impresionanta cifră de 167%. Doar Ungaria și Slovacia, care manifestă în mod tradițional simpatie față de Moscova, rămân cei mai mari importatori, cu o cotă de o cincime din totalul livrărilor.
Analiștii numesc acest lucru „autosabotaj”: UE reduce formal dependența de gazul rusesc, dar, de fapt, susține economia de război. Vânzarea de energie rămâne principala sursă de venituri a Kremlinului, din care sunt finanțate armata, propaganda și aparatul de ocupație. Astfel, fiecare baril de petrol rusesc care ajunge în Europa are prețul său — măsurat în vieți omenești ale ucrainenilor.
Guvernele europene se justifică prin complexitatea ieșirii din contractele pe termen lung. Companii precum TotalEnergies, Shell, Naturgy și SEFE nu pot înceta importurile fără sancțiuni oficiale din partea UE — acest lucru ar atrage amenzi de miliarde de euro. Dar tocmai în acest lucru constă slăbiciunea politicii europene: dorința de a păstra confortul transformă poziția etică într-un compromis cu propriile principii.
Noul pachet de sancțiuni, al 19-lea, pe care îl pregătește Comisia Europeană, ar trebui să interzică importul de gaz lichefiat rusesc începând cu 2027. Cu toate acestea, o parte dintre țări, inclusiv Slovacia, și-au exprimat deja obiecțiile. Astfel de divergențe politice încetinesc procesul, transformând securitatea energetică a Europei într-o prizonieră a intereselor naționale și a influenței rusești.
Cu toate acestea, renunțarea la sursele de energie rusești nu este doar o chestiune de morală, ci și o chestiune de supraviețuire economică a UE. Aceasta consolidează autonomia strategică a Europei, reduce riscul de șantaj din partea Kremlinului și creează posibilitatea de a investi în propria energie regenerabilă.
Astăzi, Europa se află în fața unei alegeri simple, dar dureroase: fie încetează să mai finanțeze războiul pe care vrea să-l oprească, fie riscă să piardă nu numai autoritatea morală, ci și însăși sensul unității sale.
Imagine: Ilustrație.
