O pace care va proteja Ucraina: De ce cele 28 de puncte nu rezolvă problema și chiar o agravează
Încă de la începutul invaziei la scară largă, a devenit clar: Ucraina nu a ales acest război. Nu a făcut planuri pentru o ofensivă, nu și-a amenințat vecinii și nu a încercat să schimbe harta politică a Europei. A fost atacată – brusc, deschis și cu intenția de a-i distruge statalitatea. Acest fapt este punctul de plecare al oricărei discuții sincere despre o posibilă pace.
Astăzi, Ucraina continuă să reziste nu doar pentru libertatea sa, ci și pentru dreptul întregii Europe de a trăi într-un sistem în care granițele nu sunt modificate prin forță, iar regulile dreptului internațional nu sunt vorbe goale. Tocmai de aceea, chestiunea păcii viitoare nu poate fi redusă la o încercare de a „pune capăt ostilităților cu orice preț”. Prețul oferit de agresor este întotdeauna același – concesii, slăbirea Ucrainei și acordul față de dictatele externe. Un astfel de scenariu nu aduce pacea mai aproape; ci doar creează iluzia unei pauze, păstrând condițiile pentru o escaladare viitoare.
Descrierea presupusului plan „în 28 de puncte”, așa cum este relatată de mass-media occidentală, arată că documentul păstrează în mod oficial statalitatea Ucrainei, dar, în esență, o transformă într-o pauză fragilă și controlată. Unele prevederi creează impresia că scopul principal este consolidarea câștigurilor actuale ale agresorului și permiterea acestuia de a folosi „înghețarea” frontului pentru a se pregăti pentru noi atacuri.
Logica teritorială a planului este extrem de alarmantă. Deși Ucraina își poate păstra legal drepturi simbolice asupra teritoriului, controlul de facto este transferat agresorului, creând zone demilitarizate și puncte de sprijin convenabile pentru manevrarea inamicului. Această „pauză” lasă loc pentru viitoare agresiuni și transformă acordurile formale de pace într-un instrument de vulnerabilitate strategică.
Componenta militară a planului este, de asemenea, discutabilă. O reducere drastică a dimensiunii armatei de partea ucraineană și interzicerea anumitor tipuri de arme creează un dezechilibru. Un acord de pace care obligă victima să își limiteze potențialul de apărare fără garanții reale, verificabile, face țara vulnerabilă la agresiuni ulterioare. Garanțiile de securitate presupuse oferite de document rămân promisiuni abstracte, fără mecanisme de monitorizare sau sancțiuni pentru încălcarea lor. Aceasta nu este pace – este o subestimare, în care potențialul agresorului rămâne în esență neschimbat.
Dispozițiile culturale și politice sunt, de asemenea, importante. Recunoașterea limbajului agresorului sau a anumitor structuri bisericești poate părea simbolică, dar în contextul războiului, aceste măsuri devin cu ușurință instrumente de influență. Controlul asupra spațiului cultural și informațional este folosit de agresor pentru a slăbi rezistența, a genera presiune internă și a manipula societatea. Astfel de „garanții” nu consolidează securitatea, ci mai degrabă creează un nou punct de sprijin asupra statului.
Lipsa de încredere în agresor este un alt risc cheie. Dacă agresorul are stimulente să atace din nou, iar garanțiile internaționale rămân opace, orice concesii devin o potențială capcană. Mecanisme precum „chiria” pentru controlul teritorial sau „înghețarea frontului” sună diplomatic, dar în practică, acestea nu reușesc să asigure securitatea pe termen lung și lasă Ucraina într-o stare de vulnerabilitate strategică.
De asemenea, legitimitatea politică a guvernului nu poate fi ignorată. Termenii de pace percepuți ca fiind impuși din exterior și contrari intereselor naționale marginalizează guvernul, iar orice acord este perceput de societate ca o capitulare. Prin urmare, instabilitatea politică exacerbează riscul ca și garanțiile formale de securitate să fie lipsite de sens.
O pace reală și durabilă este imposibilă fără un set de măsuri: monitorizarea implementării acordurilor, responsabilitatea pentru încălcarea acestora, mecanisme de supraveghere internațională, restabilirea infrastructurii și a încrederii și despăgubiri pentru victime. Orice document care nu include aceste elemente creează, în esență, iluzia păcii.
Pe scurt: cele „28 de puncte”, așa cum sunt descrise în mass-media, cu predominanța concesiilor teritoriale, a restricțiilor militare unilaterale și a garanțiilor culturale simbolice, nu apar ca un plan de pace, ci ca un set de condiții care transformă un armistițiu într-o pauză. Această „pace” nu protejează Ucraina și nu consolidează securitatea Europei. Dimpotrivă, ea pune bazele unei noi agresiuni și slăbește legitimitatea guvernului care ar fi de acord cu acești termeni.
Ucraina are dreptul și nevoia unei păci care să o facă sigură, nu vulnerabilă. Orice înțelegere trebuie evaluată după un criteriu simplu: protejează Ucraina sau o transformă într-un pion convenabil în jocul diplomatic al agresorului. Dacă răspunsul este nu, a vorbi despre o astfel de „pace” este prematur și periculos.
Foto: sursa
