Șantaj cu active înghețate: de ce trece Kremlinul la amenințări directe împotriva Europei
Declarația dură a lui Dmitri Medvedev, potrivit căreia transferul către Ucraina al activelor rusești înghețate ar putea deveni un casus belli, a fost încă o manifestare a reacției nervoase a Kremlinului la schimbările din politica europeană. Câteva fraze pe canalul de Telegram al vicepreședintelui Consiliului de Securitate al Federației Ruse s-au transformat într-o demonstrație a faptului cât de dureroasă este pentru Moscova tema resurselor financiare blocate în UE după începutul invaziei pe scară largă.
Înghețarea a peste 200 de miliarde de euro nu este doar o sancțiune economică. Pentru Kremlin, aceasta este o resursă-cheie de influență, pe care nu o mai controlează. De aceea, orice discuții în UE despre direcționarea acestor fonduri către Ucraina provoacă la Moscova iritare și o reacție agresivă.
Cel mai prost scenariu pentru Federația Rusă este crearea unui mecanism european stabil, care să asigure Kievului finanțare pentru mulți ani înainte. Un astfel de mecanism ar priva Rusia de un instrument important de presiune asupra Europei și i-ar submina capacitatea de a manevra în relațiile politice și economice cu UE.
În declarația sa, Medvedev a amenințat de fapt Uniunea Europeană cu războiul, folosind formularea despre „reparații în natură”. O astfel de abordare este o încercare de a semăna panică în jurul unei decizii care, oricum, provoacă dezbateri aprinse în interiorul Unirosunii.
Deosebit de sensibilă este poziția Belgiei – anume acolo se află cel mai mare volum de active rusești înghețate. Bruxelles-ul se teme de riscuri juridice și de posibile acțiuni de răspuns ale Moscovei. Kremlinul înțelege foarte bine acest lucru și încearcă să amplifice aceste temeri printr-o retorică directă de intimidare.
Folosirea de către Medvedev a termenului casus belli nu este întâmplătoare. Kremlinul încearcă să transforme o decizie financiară tehnică într-o chestiune de potențial conflict militar. Astfel, Moscova caută să le arate europenilor o „linie roșie”, sugerând consecințe periculoase în cazul utilizării active a fondurilor rusești în favoarea Ucrainei.
Astfel de amenințări nu sunt o noutate, însă actuala declarație se remarcă prin faptul că este îndreptată împotriva unei decizii aflate deja în faza finală de discutare în interiorul UE. Acest lucru face șantajul Kremlinului cu atât mai grăitor.
Dmitri Medvedev joacă de mult timp rolul persoanei care rostește cele mai radicale mesaje ale Kremlinului. Declarațiile lui sunt un instrument de „testare a reacției” Occidentului: dacă răspunsul este moale, Moscova interpretează asta drept semnal că poate continua presiunea.
În același timp, retorica agresivă acționează și asupra publicului intern rus – ajută la formarea imaginii unei „puteri de neclintit”, care „nu tolerează atingeri” la adresa sa. Propaganda folosește activ asemenea declarații pentru mobilizarea populației.
Amenințările lui Medvedev fac parte dintr-o strategie mai largă. Moscova înțelege că vechile instrumente de influență asupra UE nu mai funcționează: diplomația s-a slăbit, pârghiile economice și-au pierdut din forță. De aceea, Kremlinul ridică miza, trecând la șantaj deschis.
Scopul este evident: să încetinească luarea deciziilor, să dezbine statele membre ale UE și să reducă probabilitatea ca Ucraina să primească resurse financiare pe termen lung pe seama activelor rusești.
Declarația lui Medvedev arată că problema activelor înghețate a depășit de mult cadrul unui simplu proces juridic. Ea a devenit un test al solidității unității europene și al capacității UE de a rezista amenințărilor politice.
Decizia privind schema de reparații va fi un indicator al faptului dacă capitalele europene sunt pregătite să ignore ultimatumurile Moscovei. Dacă UE va merge înainte, Kremlinul va pierde una dintre ultimele sale pârghii importante de presiune. Dacă nu, Rusia va continua să folosească retorica amenințărilor ca principal instrument de relație cu Occidentul.
