De la „pobeda” la „pobedobesie”: cum a transformat Kremlinul data de 9 mai într-un cult politic și ideologic

În Rusia contemporană, data de 9 mai a depășit de mult statutul unei simple comemorări istorice. Ceea ce inițial trebuia să fie memoria tragediei și a victoriei din cel de-Al Doilea Război Mondial s-a transformat treptat într-un instrument central al propagandei de stat, al mobilizării societății și al justificării politicii externe agresive a Kremlinului.

Astăzi, în contextul războiului împotriva Ucrainei, acest cult începe însă să se confrunte cu o criză profundă. Parada din Moscova, care ani la rând simboliza imaginea „forței și stabilității”, se desfășoară acum într-o atmosferă de tensiune, restricții și frică.

Cum a devenit 9 mai o religie politică sovietică

În forma în care este cunoscută astăzi, tradiția sovietică a „Zilei Victoriei” nu s-a format imediat după război. În primele decenii de după 1945, conducerea URSS evita să transforme victoria într-o celebrare permanentă.

Mai mult, după 1947, data de 9 mai nici măcar nu mai era zi liberă. Țara era devastată, milioane de oameni muriseră, iar autoritățile sovietice preferau să reducă la tăcere adevăratul cost uman al războiului.

Abia în perioada lui Leonid Brejnev, în anii 1960, Kremlinul a început construirea unui nou mit ideologic: conceptul unei „mari victorii” capabile să unească societatea sovietică.

Astfel, 9 mai a devenit treptat nu doar o comemorare istorică, ci fundamentul unei noi identități de stat.

De ce URSS a separat deliberat data de restul Europei

În majoritatea statelor europene, sfârșitul războiului în Europa este comemorat pe 8 mai. În spațiul sovietic însă, accentul a fost pus pe 9 mai, tocmai pentru a sublinia ideea unei „căi separate” și a unui rol exclusiv al URSS în victoria asupra nazismului.

Această diferență nu era doar simbolică.

Ea reflecta întreaga logică a sistemului sovietic: Kremlinul încerca să prezinte Uniunea Sovietică drept o civilizație aparte, superioară și separată de Occident.

În timp, această abordare s-a transformat într-un element-cheie al mitologiei imperiale ruse.

Parada ca instrument al propagandei

Treptat, accentul s-a mutat de la memoria victimelor la demonstrarea forței militare.

Paradele, tehnica militară, retorica despre „marele popor învingător” și simbolurile militariste au început să domine complet spațiul public.

În același timp, adevărul despre război devenea incomod pentru autorități.

Veteranii invalizi, oamenii mutilați de război și milioanele de tragedii personale nu se încadrau în imaginea triumfalistă pe care Kremlinul încerca să o construiască.

Mulți foști soldați răniți grav au fost izolați de societate și trimiși în instituții speciale îndepărtate, pentru ca imaginea „victoriei eroice” să nu fie afectată.

Astfel, statul sovietic a înlocuit memoria reală a războiului cu o versiune controlată politic.

Putin a relansat cultul victoriei într-o formă agresivă

După 2005, Kremlinul a început o nouă etapă de transformare a datei de 9 mai într-un mecanism de influență geopolitică și ideologică.

Au reapărut:

• paradele militare anuale de amploare;
• panglicile „Sfântului Gheorghe”;
• retorica despre „misiunea istorică” a Rusiei;
• comparațiile permanente dintre adversarii Moscovei și „nazism”.

Victoria din 1945 a devenit un instrument pentru legitimarea noii politici expansioniste a Kremlinului.

În realitate însă, comemorarea tragediei războiului a fost înlocuită cu ceea ce mulți istorici și analiști numesc deja „pobedobesie” — o formă de cult militarizat și propagandistic al trecutului.

Războiul împotriva Ucrainei schimbă însăși semnificația datei de 9 mai

În condițiile actualului război, simbolismul tradițional al paradei începe să funcționeze împotriva Kremlinului.

Pentru prima dată în ultimii ani:

• Moscova se teme deschis de atacuri;
• sunt introduse restricții de internet și comunicații;
• sunt sporite măsurile de securitate;
• autoritățile avertizează diplomații străini;
• parada se desfășoară fără o parte din tehnica militară.

Toate acestea demonstrează că imaginea „stabilității absolute” începe să se destrame chiar în interiorul Rusiei.

Paradoxal, simbolul menit să arate puterea statului devine acum o demonstrație a vulnerabilității sale.

Ucraina rupe definitiv cu modelul sovietic

Pe fundalul războiului, Ucraina a accelerat desprinderea de tradiția sovietică.

Din 2024, statul ucrainean marchează oficial doar 8 mai — ca Ziua Memoriei și Victoriei asupra nazismului în cel de-Al Doilea Război Mondial, împreună cu restul Europei.

Această schimbare are nu doar un sens istoric, ci și unul civilizațional.

Pentru Ucraina, memoria războiului nu mai este despre glorificarea militarismului, ci despre:

• memoria victimelor;
• tragedia totalitarismului;
• pericolul imperialismului;
• valoarea vieții umane.

În același timp, Rusia continuă să folosească trecutul ca instrument politic pentru justificarea prezentului.

Cultul trecutului nu mai poate ascunde realitatea prezentului

Timp de decenii, Kremlinul a încercat să transforme victoria din 1945 într-o sursă permanentă de legitimitate politică.

Însă războiul împotriva Ucrainei schimbă radical percepția asupra acestui simbolism.

În locul imaginii unei „mari victorii”, lumea vede tot mai des:

• militarizare;
• propagandă;
• frică;
• represiuni interne;
• și încercarea de a justifica noi războaie prin mituri istorice.

Astfel, data de 9 mai încetează treptat să mai fie doar o comemorare a trecutului și devine un indicator al transformării Rusiei contemporane într-un stat în care memoria istorică este folosită ca armă politică.