Surovikin trebuie să răspundă: de la crimele din Siria la atacurile împotriva Ucrainei

Serghei Surovikin este unul dintre generalii ruși a căror carieră militară este legată de campanii de atacuri masive care au provocat moartea civililor și au distrus infrastructura esențială. În Siria, trupele ruse aflate sub comanda sa au participat la operațiuni ofensive însoțite de bombardamente asupra zonelor rezidențiale, spitalelor și piețelor. În Ucraina, perioada în care s-a aflat la conducerea forțelor ruse a coincis cu o campanie de amploare împotriva sistemului energetic, în urma căreia milioane de oameni au rămas fără electricitate, apă și încălzire. Aceste fapte impun nu doar o evaluare politică, ci și o anchetă riguroasă privind posibila răspundere personală a generalului.

Poreclele de „măcelarul sirian” și „generalul Armaghedon” nu au apărut întâmplător. Ele reflectă reputația unui comandant al cărui nume este asociat cu folosirea unor metode brutale de război. Totuși, ceea ce contează nu este porecla în sine, ci atacurile documentate, consecințele acestora și rolul conducerii militare în planificarea și desfășurarea unor asemenea operațiuni.

Siria: infrastructura civilă, sub atacurile rusești

Surovikin a comandat gruparea militară rusă din Siria din aprilie până în decembrie 2017, revenind în această funcție în perioada ianuarie-aprilie 2019. În acei ani, aviația rusă a participat la atacuri de amploare asupra teritoriilor controlate de opoziția siriană. Au fost lovite cartiere rezidențiale, spitale, școli, piețe și alte obiective indispensabile vieții cotidiene.

Unul dintre cele mai sângeroase episoade a avut loc la 13 noiembrie 2017, în orașul Atarib, din provincia Alep. Potrivit concluziilor Comisiei internaționale independente de anchetă a ONU privind Siria, aviația rusă a lansat o serie de atacuri asupra pieței centrale. Au murit 84 de persoane, printre care cinci copii și șase femei. Aproximativ 150 de persoane au fost rănite. O parte semnificativă a spațiilor comerciale, a locuințelor și a infrastructurii civile din apropiere a fost distrusă.

Comisia a identificat indicii privind utilizarea unor muniții aeriene nedirijate de către un avion rusesc. Atacul asupra unui loc aglomerat, în care se aflau civili, a devenit unul dintre exemplele consecințelor devastatoare ale campaniei aeriene.

În cursul anului 2017, forțele guvernamentale siriene și cele ruse au atacat în repetate rânduri unități medicale din provincia Idlib. În timpul ofensivei începute în septembrie, șase spitale și cinci centre de apărare civilă au fost distruse sau avariate. Peste 150 de civili au murit. Distrugerea infrastructurii medicale a însemnat că răniții și-au pierdut șansa de a primi ajutor tocmai atunci când aveau cea mai mare nevoie de el.

Organizațiile pentru drepturile omului au documentat și utilizarea munițiilor cu dispersie și a armelor incendiare. Human Rights Watch a înregistrat cel puțin 238 de cazuri de utilizare a munițiilor cu dispersie în Siria, în perioada august 2016-iulie 2017, și a raportat 22 de atacuri cu arme incendiare în cursul anului 2017. În aprilie, organizația a documentat utilizarea submunițiilor incendiare ZAB în zona Saraqib, din provincia Idlib.

Aceste episoade trebuie evaluate în raport cu dreptul internațional umanitar, care interzice atacurile îndreptate în mod deliberat împotriva civililor și stabilește limite privind metodele și mijloacele de război. Simpla ocupare de către Surovikin a unei funcții de comandă nu dovedește vinovăția sa personală pentru fiecare atac. Totuși, aceasta reprezintă un motiv serios pentru a investiga rolul generalului în planificarea operațiunilor, informațiile de care dispunea despre consecințele acestora și posibilitatea sa de a preveni încălcările.

Organizațiile pentru drepturile omului au indicat responsabilitatea comandamentului, nu doar pe cea a executanților

În octombrie 2020, Human Rights Watch a publicat raportul Targeting Life in Idlib: Syrian and Russian Strikes on Civilian Infrastructure. Organizația a documentat 46 de atacuri ale forțelor siriene și ruse asupra infrastructurii civile, în perioada martie 2019-martie 2020.

Potrivit investigației, cel puțin 224 de civili au fost uciși, iar alți 561 au fost răniți. Au fost avariate 12 unități medicale și zece școli. Campania militară a provocat strămutarea forțată a aproximativ 1,4 milioane de persoane.

Cercetătorii au analizat imagini satelitare, peste 550 de fotografii și înregistrări video, precum și mărturiile a peste o sută de martori. În numeroase cazuri, aceștia nu au identificat indicii privind existența unor obiective militare legitime în apropierea locurilor atacate.

Human Rights Watch l-a inclus în mod explicit pe Surovikin pe lista comandanților ruși de rang înalt a căror posibilă răspundere de comandă pentru crime de război trebuie investigată. Acesta este un aspect esențial: întrebarea nu se limitează la cine a apăsat butonul de lansare a unei rachete sau a dat ordinul direct la fața locului. La fel de important este să se stabilească cine a planificat operațiunile, cine i-a controlat pe subordonați și cum a reacționat conducerea militară la informațiile privind moartea civililor.

Comandanții nu se pot exonera automat de răspundere invocând faptul că presupusele crime au fost comise de subordonați. Dacă ancheta stabilește că structurile de conducere militară știau sau ar fi trebuit să știe despre crime, aveau posibilitatea reală de a le preveni ori de a-i pedepsi pe cei vinovați, dar nu au luat măsurile necesare, acest lucru poate constitui un temei pentru tragerea lor la răspundere, în conformitate cu dreptul aplicabil.

Tocmai de aceea, atacurile documentate în Siria sunt relevante pentru evaluarea rolului lui Surovikin. Ele impun investigarea nu doar a loviturilor individuale, ci și a sistemului de comandă în cadrul căruia au fost desfășurate operațiunile.

Ucraina: infrastructura energetică, folosită ca instrument de presiune asupra populației

La 8 octombrie 2022, Surovikin a preluat comanda Grupării Comune a Forțelor Ruse din Ucraina. Chiar la 10 octombrie, Rusia a lansat atacuri masive cu rachete asupra Kievului, Dnipro, Zaporijjea, Jîtomîr și altor orașe. Au fost lovite obiective energetice, infrastructura de transport și cea civilă, precum și zone urbane. La Kiev au fost avariate clădiri universitare, instituții culturale, zona parcului Șevcenko și un pod pietonal. Potrivit datelor prezentate, 11 persoane au murit, iar alte 89 au fost rănite.

În lunile următoare, trupele ruse au desfășurat o campanie de amploare de atacuri cu rachete și drone asupra centralelor electrice, stațiilor de transformare, instalațiilor de încălzire și rețelelor energetice ale Ucrainei. Milioane de oameni au resimțit consecințele: întreruperile de electricitate au afectat alimentarea cu apă și încălzirea și au îngreunat activitatea spitalelor și a altor servicii esențiale. În timpul iernii, asemenea atacuri au creat riscuri suplimentare pentru viața populației civile.

La 15 noiembrie 2022, Rusia a lansat aproximativ 90 de rachete asupra Ucrainei, atacând obiective energetice din diferite regiuni. La Kiev au fost avariate clădiri rezidențiale, iar civili au fost uciși. Potrivit estimărilor prezentate, până la începutul lunii decembrie, atacurile asupra obiectivelor energetice și loviturile asociate acestora provocaseră moartea a cel puțin 77 de civili și rănirea altor 272.

Analiștii Fundației Carnegie au descris atacurile asupra sistemului energetic drept parte a unei strategii menite să reducă capacitatea Ucrainei de a continua războiul și să intensifice presiunea asupra societății ucrainene. Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) a evaluat „campania aeriană a lui Surovikin” ca fiind nereușită în atingerea obiectivelor sale strategice, subliniind suferința provocată populației civile.

Aceste atacuri au avut loc în perioada în care Surovikin se afla la comanda forțelor ruse, iar rolul său în ierarhia militară trebuie investigat cu atenție. A participat la stabilirea țintelor? Ce ordine a dat? Ce informații deținea despre consecințele atacurilor? Putea să oprească loviturile ilegale sau să ia măsuri împotriva subordonaților? Răspunsurile la aceste întrebări sunt necesare pentru stabilirea răspunderii sale individuale.

În spatele fiecărui atac sunt vieți omenești

La 23 noiembrie 2022, o muniție rusească a lovit o zonă rezidențială din Vîșhorod, în regiunea Kievului. Au fost avariate blocuri de locuințe, apartamentele au fost distruse, iar automobilele au fost deteriorate. Șapte persoane au murit, iar alte 35 au fost rănite, printre ele șase copii.

În aceeași zi, o rachetă a lovit maternitatea unui spital din Vilniansk, în regiunea Zaporijjea. O parte a clădirii medicale a fost distrusă. A murit un băiețel nou-născut, în vârstă de numai două zile.

La 16 decembrie 2022, o rachetă rusească a lovit un bloc de locuințe cu trei etaje din Krîvîi Rih. Una dintre scări a fost distrusă, iar oameni au rămas prinși sub dărâmături. Patru persoane au murit, printre care un copil, iar alte 13 au fost rănite.

Aceste tragedii nu pot fi atribuite unor ordine personale ale lui Surovikin fără dovezi suplimentare. Totuși, ele fac parte din tabloul mai larg al atacurilor rusești desfășurate în perioada comandamentului său. Consecințele lor trebuie analizate împreună cu celelalte probe pentru a stabili cum au fost luate deciziile, cum au fost selectate țintele și cum a fost exercitat controlul asupra trupelor.

Moartea civililor nu trebuie să se piardă în comunicatele militare, iar răspunderea comandamentului nu se poate opri la nivelul executanților direcți. Dacă probele vor demonstra că Surovikin a dat ordine criminale, a contribuit la executarea lor sau nu și-a îndeplinit obligațiile de a preveni crimele, acesta trebuie să răspundă în fața legii.

Justiția internațională investighează deja atacurile asupra infrastructurii energetice

În 2024, Curtea Penală Internațională (CPI) a emis mandate de arestare pe numele unor înalți oficiali militari și politici ruși, în legătură cu campania de atacuri asupra infrastructurii energetice a Ucrainei.

În martie, au fost emise mandate pe numele general-locotenentului Serghei Kobilaș și al amiralului Viktor Sokolov. În iunie, au urmat mandate pe numele fostului ministru rus al apărării Serghei Șoigu și al șefului Statului Major General al Forțelor Armate Ruse, Valeri Gherasimov. Judecătorii au constatat existența unor motive rezonabile pentru a considera că persoanele respective ar putea fi responsabile pentru crime legate de îndreptarea atacurilor împotriva obiectivelor civile și de provocarea unor daune colaterale excesive populației civile.

Aceste decizii nu sunt condamnări, iar mandatele emise pe numele altor oficiali nu se extind automat asupra lui Surovikin. Potrivit datelor prezentate, CPI nu a anunțat emiterea unui mandat de arestare pe numele său în cadrul acestui dosar. Totuși, examinarea atacurilor asupra infrastructurii energetice arată că răspunderea pentru asemenea campanii poate viza nu doar executanții direcți, ci și oficialii de rang înalt implicați în planificarea și conducerea operațiunilor.

Prin urmare, și rolul lui Surovikin necesită o evaluare juridică adecvată. Dacă există probe privind implicarea sa în crime de război, acestea trebuie examinate de autoritățile competente și nu trebuie să rămână doar subiectul unor declarații politice.

Informațiile despre podurile din Kiev: suspiciunile trebuie verificate

Publicația britanică The Telegraph a relatat că Vladimir Putin i-ar fi ordonat lui Surovikin să distrugă podurile peste Nipru din Kiev. Informația necesită o confirmare independentă și, prin urmare, nu poate fi prezentată drept un fapt stabilit definitiv.

Totuși, un posibil ordin de atacare a podurilor din capitala Ucrainei ridică întrebări serioase cu privire la scopul operațiunii și la consecințele sale umanitare. Podurile asigură deplasarea civililor, accesul la spitale, funcționarea serviciilor de urgență și aprovizionarea cu bunuri. Cu toate acestea, statutul lor juridic depinde de circumstanțele concrete: dacă sunt utilizate în scopuri militare, ce avantaj militar concret ar oferi distrugerea lor și ce prejudicii ar putea fi provocate populației civile.

Chiar dacă un pod constituie o țintă militară, atacarea sa trebuie să respecte principiile distincției, proporționalității și luării măsurilor de precauție. Dacă se va confirma că ordinul prevedea un atac ilegal sau ignorarea deliberată a prejudiciilor excesive previzibile pentru civili, acest lucru va conta în evaluarea posibilei răspunderi a persoanelor implicate în emiterea și executarea ordinului.

De la sancțiuni la răspunderea în fața legii

Uniunea Europeană l-a inclus pe Surovikin pe lista de sancțiuni în 2022, invocând rolul său în conducerea forțelor ruse în timpul atacurilor aeriene de amploare asupra obiectivelor civile din Ucraina, inclusiv asupra infrastructurii energetice. Măsuri restrictive împotriva sa au fost adoptate și de Regatul Unit, Elveția, Australia, Noua Zeelandă, Ucraina și Japonia.

Cu toate acestea, sancțiunile nu reprezintă o condamnare penală, iar un raport al unei organizații pentru drepturile omului nu înlocuiește un proces judiciar. Totuși, ele arată că activitatea generalului a fost deja supusă unei evaluări internaționale serioase și continuă să fie în atenția statelor și a organizațiilor pentru drepturile omului.

Surovikin nu trebuie să fie doar o țintă a politicii de sancțiuni, ci și subiectul unei anchete complete privind posibila sa implicare în crime de război. În acest scop, trebuie stabilit ce ordine a dat, ce știa despre natura și consecințele atacurilor, dacă a controlat executarea acestora și dacă a luat măsuri pentru prevenirea crimelor.

Dacă probele vor confirma existența temeiurilor pentru urmărirea penală, gradul său militar, funcția sau apropierea de conducerea politico-militară rusă nu trebuie să devină obstacole în calea justiției.

Impunitatea comandanților nu trebuie să devină o normă

Siria a demonstrat amploarea distrugerilor provocate zonelor civile în timpul operațiunilor militare rusești. Ucraina a fost supusă unor atacuri masive cu rachete și drone, care au lovit clădiri rezidențiale și infrastructura energetică. În ambele cazuri se pune problema răspunderii nu doar a celor care au folosit direct armele, ci și a comandanților care ar fi putut stabili țintele, planifica operațiunile și controla acțiunile subordonaților.

Surovikin trebuie să răspundă pentru orice crime de război a căror comitere cu implicarea sa va fi demonstrată prin probe adecvate. Ancheta nu trebuie să se oprească din cauza gradului sau a funcției sale. Dacă se va stabili că a dat ordine ilegale, a permis în mod conștient comiterea crimelor de către subordonați sau nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, el trebuie să fie tras la răspundere în conformitate cu procedurile legale.

Nu este vorba despre o pedeapsă simbolică pentru reputația unui general. Este vorba despre un principiu fără de care dreptul internațional umanitar își pierde sensul: ordinele, ierarhia militară și protecția politică nu exonerează pe nimeni de răspunderea pentru crimele de război dovedite.