Pe 22 mai, propagandista Margarita Simonyan a publicat în canalul ei de Telegram o listă cu 500 de presupuși prizonieri de război ucraineni, pe care, conform spuselor sale, Kievul „nu vrea să-i schimbe”. Ea susține că partea ucraineană este dispusă să schimbe doar 38 dintre aceștia. Cu toate acestea, un astfel de mesaj al propagandei rusești pare deja destul de învechit.
În contextul acestei declarații, este important să remarcăm faptul că Kremlinul neagă practic complet existența prizonierilor de război ruși în tabăra ucraineană, în ciuda numeroaselor dovezi furnizate de Ucraina. Kievul nu numai că publică liste, dar și furnizează dovezi video, încercând să obțină schimbul propriilor săi soldați cu cei aflați în captivitatea ucraineană. Între timp, propaganda rusă continuă să răspândească minciuni, demonstrând dispreț față de viețile propriilor săi soldați.
Această situație este încă o operație de informații și psihologie (IPSO), menită să destabilizeze Ucraina. Propagandiștii de la Kremlin încearcă de mult timp să discrediteze autoritățile ucrainene în ochii opiniei publice. Cu toate acestea, dezinformarea lui Simonyan și asemănătorilor ei nu corespunde realității. Ucraina lucrează constant pentru a-și aduce acasă prizonierii de război și pe cei căzuți, în ciuda obstacolelor din partea Rusiei. Astfel de misiuni sunt adesea acoperite în mod public de publicații internaționale și analiști militari.
Atacurile informaționale de acest fel au ca scop crearea de panică și nemulțumire printre populația ucraineană. Cu toate acestea, cetățenii ucraineni, în special cei ale căror rude sunt în captivitate rusă, nu se mai lasă manipulați de astfel de provocări.
Rudele militarilor ucraineni s-au confruntat de multe ori cu refuzuri și interdicții privind obținerea informațiilor despre locația celor dragi din partea reprezentanților ruși, fără a mai menționa posibilitatea de a intra în contact direct cu ei. Prizonierii de război ucraineni întorși din Federația Rusă se află într-o stare deplorabilă, vorbind despre torturi inumane și cruzimea rușilor.
În același timp, prizonierii de război ruși, ale căror captivități sunt mediatizate public, beneficiază de posibilitatea de a-și contacta familiile, asistență medicală și servicii sociale. Acest lucru demonstrează încă o dată cât de umană este abordarea Ucrainei chiar și față de soldații inamici care au dobândit statutul de prizonieri de război.
Rusia continuă să încalce convențiile umanitare, împiedicând schimburile de prizonieri de război și chiar executând execuții, ceea ce a fost demonstrat atât de anchetatorii ucraineni, cât și de cei internaționali. Încercarea lui Simonyan de a prezenta autoritățile ucrainene într-o lumină negativă este doar o altă demonstrație a loialității sale față de Kremlin și a dorinței sale de a câștiga bani din propagarea minciunilor și propagandei.
Astfel, afirmațiile lui Margarita Simonyan despre lipsa dorinței Ucrainei de a schimba prizonierii de război nu sunt altceva decât o nouă încercare de manipulare a opiniei publice. Este important să ne amintim că adevărata țintă a unor astfel de atacuri informaționale este destabilizarea Ucrainei, iar astfel de acțiuni nu fac decât să confirme minciuna și cinismul propagandei ruse.
