Analize și opinii

O nouă criză a gazului: ultima sau încă una?

În data de 20 ianuarie, cu voturile a 58 de deputați, Parlamentul a aprobat, pentru o perioadă de 60 de zile, o nouă stare de urgență în contextul crizei energetice actuale. Instalarea stării de urgență a fost motivată de faptul că în ziua respectivă a expirat termenul de plată integrală a facturilor pentru gazele naturale ale SA Moldovagaz către Gazprom. Cu atât mai mult că Gazprom, printr-o scrisoare oficială, și-a declarat intenția de a sista furnizarea gazelor naturale în cazul neachitării integrale a consumului curent până în 20 ianuarie. Mai exact, până în data de 20 a fiecărei luni, conform contractului, Moldovagaz trebuie să achite factura pentru consumul din luna anterioară și 50 la sută din avansul pentru luna în curs. Astfel, până la 20 ianuarie, Moldovagaz trebuia să achite un avans total de 63 de milioane de dolari, din care, până la data stabilită, Moldovagaz putea să achite doar 38 de milioane. 

Încă de la începutul lunii ianuarie, pe fundalul creșterii prețurilor de achiziție a gazului vs. prețul de facturare, decidenții politici de la Chișinău au început să se agite cu privire la incapacitatea de plată a facturilor pentru gazele naturale din această lună. În acest sens, la 10 ianuarie, pe de o parte, vicepremierul Andrei Spînu, a solicitat Gazpromului amânarea plății avansului pentru factura din ianuarie pe 10 zile. De asemenea, la 11 ianuarie, Comisia pentru Situații Excepționale s-a întrunit și a aprobat o serie de decizii cu privire la depășirea situației, decizii precum: raționalizarea consumului sau posibilitatea amânării plății TVA de către Moldovagaz. Moldovagaz, pe de altă parte, se angaja în solicitarea unor credite comerciale pentru plata deficitului. Opțiunile, și la acea dată păreau însă lipsite de perspectivă. Lucru care s-a adeverit, în 18 ianuarie, odată cu scrisoarea de amenințare din parte Gazprom, dar și cu declarația SA Moldovagaz cu privire la imposibilitatea accesării creditării. Astfel, guvernarea, deși anunța mai devreme cu fermitate că nu va mai acorda ajutor financiar de la bugetul de stat pentru datoriile societății Moldovagaz, pusă în fața posibilității reale de sistare a furnizării gazelor naturale în plină iarnă, a cedat încă o dată presiunilor Gazpromului și a anunțat, către finalul zilei de joi, că a transferat în întregime plata avansului. Plata a fost posibilă datorită alocării a 469 milioane de lei ca avans pentru compensațiile pentru gaze naturale pentru populație, amânarea plăților TVA la bugetul de stat și transferurilor către compania „Energocom”.

Începând din luna octombrie a anului trecut, asistăm deja la a treia rundă în așa-numita criză a gazului. În octombrie guvernarea de la Chișinău s-a văzut nevoită să declare stare de urgență în domeniul energetic în contextul negocierilor prelungirii contractului de furnizare și a reducerii cantității de gaz furnizată de Gazprom. În noiembrie concernul Gazprom anunța întreruperea livrării de gaz în 48 de ore dacă Moldova nu-și achita factura pentru luna octombrie. În ianuarie vedem aceeași situație. Conform opiniilor analiștilor din domeniu, o nouă situație de criză ar putea interveni și în luna mai a anului curent, când guvernul Republicii Moldova s-a angajat să prezinte rezultatele auditului pentru datoria istorică a SA Moldovagaz către Gazprom. În cazul în care auditul nu va fi finalizat sau vor exista neînțelegeri cu privire la suma datorată, Gazprom ar putea revizui condițiile contractului încheiat în octombrie. 

Până la criza din ianuarie, Chișinăul situa criza gazului din Moldova în contextul mai larg al crizei energetice globale/europene sau în contextul guvernărilor anterioare corupte care nu s-au preocupat de diversificarea surselor de aprovizionare cu gaz natural în Moldova, fără a sugera intențiile de natură politică a Federației Ruse. Federația Rusă, de asemenea, prin purtătorul său de cuvânt, Dmitri Peskov, califică „problema furnizării gazelor către R. Moldova una strict comercială și nu are niciun substrat politic”. Totuși, toleranța puterii de la Chișinău pare să aibă limitele sale. Astfel, prim-ministrul Natalia Gavriliță, în ședința Parlamentului din 20 ianuarie, a subliniat că „în anii precedenți, Gazprom a permis ca Moldovagaz să acumuleze devieri negative care erau achitate în următoarele luni. Acum nu mai permit acest lucru, chiar dacă prevederile contractului au rămas aceleași”. În plus, în cadrul unei emisiuni marca Jurnal TV, întrebată direct dacă percepe această situație drept un șantaj din partea Gazprom, prim-ministrul afirmă că „percepem aceasta ca un gest neprietenos, cel puțin această scrisoare pe care am primit-o, care, în termeni foarte clari, spunea că dacă nu sunt efectuate plățile până pe 20, atunci pe 21, la ora 09:00 dimineața, sunt sistate livrările.”

Conform opiniilor analiștilor, acțiunile Federației Ruse reprezintă o încercare de destabilizare a situației Republicii Moldova sau faptul că Republica Moldova plătește acum prețul pentru nealinierea politică față de Moscova. De asemenea, unii încadrează această criză în contextul întregii politici externe a Rusiei, și anume, escaladarea conflictului între Rusia și NATO și dorința Federației Ruse de a crea zone de tampon în vecinătatea vestică. Astfel, vedem încă o dată că dependența energetică a Republicii Moldova reprezintă punctul vulnerabil al acesteia în contextul geopolitic actual. Până la soluționarea acestei dependențe posibilitatea de a face față cu succes presiunilor externe este extrem de mică și presupune costuri majore atât pentru autorități, cât și pentru populație. 

Ecaterina Artiomov

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Citind acum
Close
Back to top button