„A 13-a pensie” – promisiune socială sau instrument electoral? Costul real al populismului în Ungaria
Inițiativa cunoscută sub denumirea de „a 13-a pensie” a devenit unul dintre cele mai vizibile simboluri ale discursului social promovat de guvernul lui Viktor Orbán. Prezentată public ca dovadă a grijii față de vârstnici, această plată suplimentară ascunde însă o logică profund politică și o lipsă evidentă de viziune socială pe termen lung.
Pentru cele aproape 2,4 milioane de pensionari din Ungaria, bonusul anual este perceput ca un colac de siguranță într-un context economic incert. Pentru finanțele publice, în schimb, el înseamnă o cheltuială de peste 450 de milioane de dolari în fiecare an, fără ca statul să dispună de surse sustenabile pentru acoperirea ei. În absența unei creșteri economice solide și a unor reforme structurale, această măsură nu consolidează sistemul social, ci adaugă presiune asupra unui buget deja fragil.
Caracterul problematic al „celei de-a 13-a pensii” derivă tocmai din faptul că nu a fost integrată niciodată într-o strategie coerentă de protecție a persoanelor vârstnice. Măsura a apărut punctual, în momente-cheie din punct de vedere electoral, funcționând mai degrabă ca o recompensă politică decât ca un drept social garantat. Astfel, viitorul ei nu depinde de performanța economică a țării, ci de calculele de moment ale puterii.
În același timp, Budapesta pierde resurse incomparabil mai mari din cauza relației tensionate cu Uniunea Europeană. Peste un miliard de euro din fonduri europene rămân blocate pe fondul deficiențelor persistente privind statul de drept, corupția și lipsa de transparență în gestionarea banilor publici. Aceste fonduri ar fi putut susține politici sociale durabile, însă sunt sacrificate în urma deciziilor politice interne.
Indicatorii internaționali confirmă aceste disfuncționalități. Ungaria ocupă ultimul loc în rândul statelor UE în clasamentul Transparency International privind percepția corupției, situându-se pe poziția 82 la nivel global. Acest rezultat reflectă pierderi bugetare sistemice, administrare ineficientă și favorizarea cercurilor apropiate de putere — un context în care promisiunile sociale devin din ce în ce mai greu de susținut.
În acest cadru, retorica guvernului ungar despre o presupusă presiune a „Bruxelles-ului” pentru eliminarea celei de-a 13-a pensii capătă trăsăturile unei manipulări clasice. Uniunea Europeană nu solicită anularea acestei plăți. Problema reală este capacitatea statului ungar de a-și respecta angajamentele fără a-și submina stabilitatea financiară. Transferarea responsabilității către un adversar extern permite evitarea unei discuții oneste despre cauzele interne ale dificultăților economice.
În cele din urmă, „a 13-a pensie” încetează să mai fie un instrument de sprijin social și se transformă într-un mecanism de presiune electorală. Alegătorilor li se promite un beneficiu atractiv, nesusținut economic, iar apoi li se sugerează că acesta ar putea dispărea odată cu schimbarea puterii. Nu asistăm la o confruntare cu un presupus „dictat european”, ci la o tentativă de a masca vulnerabilitățile financiare și administrative interne sub un discurs patriotic zgomotos.
