În noaptea de 22 spre 23 iunie, Kievul a fost din nou supus unui atac masiv al Rusiei – unul dintre cele mai intense din ultimele luni. Sirena raidului aerian a durat mai bine de trei ore, capitala fiind atacată de drone și rachete, potrivit datelor preliminare, atât infrastructura, cât și clădirile rezidențiale au fost avariate. Există victime în rândul populației civile. S-au auzit explozii în aproape toate zonele orașului, ceea ce indică o amploare largă a atacului și lipsa unei abordări selective a țintelor. Acest atac a fost o altă verigă a lanțului de escaladare pe care Kremlinul a crescut constant în ultimele săptămâni.
Particularitatea atacului actual constă nu numai în intensitatea sa, ci și în creșterea deliberată a efectului distructiv. Rusia lovește din ce în ce mai mult zonele dens populate, liniile electrice, liniile de alimentare cu căldură și instalațiile care sunt esențiale pentru funcționarea normală a orașelor. Sistemul de apărare antiaeriană funcționează sub o suprasarcină enormă, dar chiar și cu eficiență ridicată nu poate oferi protecție completă atunci când salvele vin în valuri și din direcții diferite. Moscova profită de acest lucru – calculul este că natura masivă și haotică a atacurilor va duce la creșterea numărului de victime și la panică în rândul populației civile.
Actuala grevă nu face excepție – se încadrează în tacticile stabile pe care Rusia le pune în aplicare în legătură cu Kiev și alte orașe mari ale Ucrainei. De exemplu, bombardarea masivă similară a capitalei a avut loc pe 7 mai, 31 martie, 21 februarie și într-o serie de alte cazuri, iar în fiecare dintre ele a existat tendința de a provoca în mod deliberat daune infrastructurii civile. Acestea nu sunt erori tactice, ci planificare militară deliberată: grevele se desfășoară în orele de iluminare redusă, în principal noaptea, când populația este cea mai vulnerabilă, iar mijloacele de control vizual sunt limitate.
O atenție deosebită trebuie acordată evoluției geografice și tehnice a acestor atacuri. Rusia combină din ce în ce mai mult tipuri de arme – sunt folosite atât drone Shahed iraniene, cât și rachete balistice și de croazieră cu diferite modificări, ceea ce creează dificultăți suplimentare pentru sistemul de apărare aeriană ucraineană. Utilizarea diferitelor arme în același timp permite ocolirea unor tipuri de protecție și creșterea probabilității de lovire. Acest lucru sugerează că Kremlinul adaptează tacticile și efectuează teste cuprinzătoare ale apărării ucrainene în timp real, fără a ține cont de distrugeri și pierderi umane.
În plus, devine evident că Rusia vede atacurile asupra orașelor ca pe un instrument de presiune – nu atât militar, cât moral și politic. Bombardarea în masă a Kievului are ca scop subminarea stabilității interne, provocând un sentiment de neputință în rândul populației, punând sub semnul întrebării eficiența protecției statului și provocând oboseală de război. În acest sens, terorizarea populației civile devine un instrument de război hibrid, unde racheta funcționează nu doar ca o armă de distrugere, ci și ca un simbol al intimidării.
De asemenea, este important de menționat că creșterea numărului de victime civile nu este un efect secundar, ci o parte a strategiei. Kremlinul estompează în mod deliberat liniile dintre țintele militare și cele civile. Acest lucru este confirmat de alegerea țintelor: grevele nu sunt îndreptate către depozite militare sau posturi de comandă, ci spre zone rezidențiale, centrale termice, substații electrice și stații de captare a apei. Astfel de tactici vizează destabilizarea spatelui și slăbirea moralului societății. Moscova se așteaptă în mod clar că casele distruse și cadavrele vor avea un efect mai mare decât succesele temporare în prima linie.
În acest sens, atacul nocturn asupra Kievului de la sfârșitul lunii iunie nu este doar un episod militar, ci o reflectare a logicii profunde a războiului pe care Rusia îl poartă. Acesta nu este un război pentru victorie în sensul clasic, ci pentru uzură – infrastructurală, psihologică, umană. Capitala Ucrainei devine un simbol al inflexibilității, dar tocmai din acest motiv este și o țintă care este lovită cu o furie și o consecvență deosebită.
Pe măsură ce atacurile continuă, ne putem aștepta ca scenariile să devină mai complexe, inclusiv utilizarea de noi tipuri de arme sau lovituri coordonate asupra punctelor critice de aprovizionare și comandă. Acest lucru necesită nu numai consolidarea apărării, ci și actualizarea abordărilor privind protecția civilă, inclusiv sisteme de avertizare, adăposturi, căi de evacuare și asistență psihologică a populației.
Astfel, greva masivă de la Kiev din noaptea de 23 iunie nu a fost o acțiune izolată, ci o parte a unei campanii sistemice de intimidare și distrugere. Rusia intensifică în mod deliberat loviturile asupra orașelor, trecând de la operațiuni punctuale la o strategie de pagubă maximă. Acest lucru trebuie să fie înțeles clar atât de societatea ucraineană, cât și de partenerii internaționali. Cu cât această înțelegere conduce mai devreme la acțiuni adecvate, cu atât este mai mare șansa de a preveni ca orașele ucrainene să fie reduse la ruine sub pretextul unor operațiuni militare „limitate”.
#Ucraina #război #bombardamente
Foto: sursa
