Amenințări cu rachete și ultimatumuri: noile semnale ale Kremlinului, pregătit de escaladare
Pe 17 decembrie, Vladimir Putin a vorbit la colegiul Ministerului Apărării al Federației Ruse, combinând anunțuri despre noi sisteme de armament cu o retorică emoțională și amenințări directe la adresa Occidentului. Discursul a fost construit ca o demonstrație de forță și ca o încercare de a consolida imaginea unei Rusii „neînfricate” pe scena internațională.
Potrivit lui Putin, până la finalul anului 2025 ar urma să fie pus „pe serviciu de luptă” un complex de rachete cu rază medie, dotat cu racheta hipersonică „Oreșnik”, precum și complexul „Leșcina”. Kremlinul prezintă aceste planuri drept dovadă de superioritate tehnologică și de disponibilitate pentru escaladare, invocând inclusiv experiența acumulată în ultimele acțiuni militare.
O parte distinctă a discursului a fost dedicată atacurilor verbale la adresa Europei. Putin a reluat expresia „purceluși”, folosită anterior de Dmitri Medvedev, direcționând-o către statele europene. Acest tip de limbaj, transformat deja în meme în presa rusă, servește ca instrument de propagandă internă: întărește ideea unui „Occident ostil” și justifică, în ochii publicului, inițiativele militare ale Kremlinului.
Mesajul-cheie a fost însă ultimativ. Putin a declarat că, dacă Ucraina și Occidentul nu acceptă un „dialog” în condițiile Moscovei, Rusia va obține „eliberarea pământurilor istorice” pe cale militară. În aceeași logică, el a sugerat că armata rusă ar putea accelera ofensiva pe direcții „strategic importante”, mizând pe pozițiile ocupate și pe capetele de pod create în teren.
În paralel, diplomația rusă încearcă să păstreze un echilibru de formă. Viceministrul de externe Serghei Riabkov vorbește despre faptul că s-ar fi ajuns „pe muchia” unui acord, dar trasează imediat condiții ferme privind controlul asupra teritoriilor ocupate și prezența NATO. Dmitri Peskov respinge chiar și un armistițiu simbolic de Crăciun, iar Serghei Lavrov menționează o „speranță moderată” că SUA ar putea înțelege poziția Rusiei.
Per ansamblu, tabloul rămâne familiar: demonstrații militare, atacuri verbale și ultimatumuri. Este o combinație care transmite simultan două semnale: în interior – că Rusia își menține cursul și „nu cedează”, iar în exterior – că Moscova este pregătită să continue escaladarea dacă cerințele ei nu sunt acceptate.
