Amenințările Rusiei de a folosi arme nucleare apar în mod regulat pe scena mondială ca un instrument de intimidare a Occidentului și a Ucrainei. Acest lucru este valabil mai ales acum, când țările occidentale pot ridica restricțiile asupra atacurilor asupra teritoriului rusesc de către rachete occidentale. Kremlinul încearcă să țină această linie roșie prin amenințarea cu lovituri nucleare și un nou val de escaladare, dar consecințele reale ale acestor amenințări rămân sub semnul întrebării.
Secretarul adjunct al Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev, a emis din nou o serie de amenințări nucleare, crescând posibilitatea ca orașele rusești să se transforme în „pete topite” dacă se pierde răbdarea. Totuși, în spatele acestei retorici agresive se află o strategie de intimidare, al cărei scop este de a împiedica Ucrainei să i se acorde dreptul de a folosi rachete cu rază lungă de acțiune pentru a lovi teritoriul Rusiei.
Astfel de amenințări de la Kremlin nu sunt noi. Au sunat în diferite etape ale războiului. De exemplu, în 2022, Putin a avertizat cu privire la „consecințele fără precedent” dacă Occidentul ar furniza Ucrainei arme defensive. Cu toate acestea, când s-a întâmplat acest lucru, Rusia nu și-a dat curs amenințărilor. Acest lucru indică disponibilitatea limitată a Kremlinului de a-și îndeplini amenințările, ceea ce slăbește percepția lor în rândul aliaților occidentali ai Ucrainei.
Pe fundalul amenințărilor constante la adresa Rusiei, Occidentul își schimbă treptat strategia. Potrivit unor surse precum The Guardian, interdicția atacurilor occidentale cu rachete pe teritoriul Rusiei ar putea fi deja ridicată, deși acest lucru nu a fost încă anunțat oficial, probabil pentru a evita escaladarea ulterioară. Partenerii occidentali ai Ucrainei înțeleg că capacitatea reală a Rusiei de a influența NATO este limitată, ceea ce le permite să sprijine cu mai multă încredere Ucraina.
Mulți experți, inclusiv ministrul ucrainean de externe Andriy Sibiga, susțin că amenințările ruse vizează slăbirea sprijinului pentru Ucraina. Sibiga subliniază că atunci când Putin se confruntă cu forța, de obicei se retrage. În opinia sa, este important ca aliații Ucrainei să nu cedeze temerilor și să nu ezite, ci mai degrabă să consolideze sprijinul, să sporească oferta de rachete cu rază lungă și să consolideze apărarea ucraineană.
Un alt element al intimidării Kremlinului este amenințarea unui conflict pe scară largă cu NATO dacă Ucrainei i se permite să lanseze lovituri pe teritoriul Rusiei. Cu toate acestea, aceste declarații de la Kremlin par a fi exagerate. Analiștii europeni notează că Rusia este deja implicată într-un conflict major, dar capacitatea sa de a rezista NATO nu este la înălțimea declarațiilor zgomotoase. De fapt, Rusia continuă să ducă război împotriva Ucrainei, care are resurse limitate, dar nici în astfel de condiții nu își poate atinge obiectivele.
În plus, Putin realizează probabil că un conflict real cu NATO ar fi catastrofal pentru Rusia. Majoritatea analiștilor sunt de acord că, în ciuda declarațiilor zgomotoase, el nu va intra în conflict direct cu Alianța, deoarece acest lucru va duce la consecințe și mai grave pentru Rusia.
Pentru Rusia, armele nucleare sunt mai mult un instrument de presiune politică decât o adevărată strategie militară. Acest lucru este confirmat de lipsa unor planuri specifice și a răspunsurilor la întrebarea ce anume va câștiga Kremlinul din utilizarea unor astfel de arme. Exercițiile sau demonstrațiile de forță prin testare pot fi folosite pentru a susține retorica intimidării, dar este puțin probabil să conducă la utilizarea efectivă a armelor nucleare.
Guvernele occidentale percep astfel de amenințări cu prudență, dar acțiunile lor indică dorința de a continua sprijinirea Ucrainei în ciuda șantajului nuclear. Acest lucru subliniază importanța forței și a hotărârii în confruntarea cu un agresor.
Amenințările Rusiei de a folosi arme nucleare vizează intimidarea Occidentului și a Ucrainei, dar eficiența lor este limitată. Cazurile anterioare au arătat că Putin, atunci când se confruntă cu o rezistență puternică, este forțat să se retragă sau să-și schimbe retorica. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că amenințările pot fi ignorate. Țările occidentale ar trebui să consolideze capacitățile de apărare ale Ucrainei, inclusiv prin furnizarea de rachete cu rază lungă de acțiune, ceea ce va contribui la accelerarea sfârșitului războiului în condiții echitabile.
Politica Kremlinului în această problemă continuă să se bazeze pe agresiune și frică, dar rezultatul amenințărilor sale va depinde în mare măsură de determinarea aliaților Ucrainei și de disponibilitatea de a răspunde în mod adecvat și prompt provocărilor.
